Pasiune

 

Sunt la Unirii in statia de metrou, imi tin cartea in maini si citesc cu nesat paginile scrise de Mircea Eliade.

Este preferatul meu si intotdeauna am incercat sa inteleg si sa transpun in propriile mele experiente de viata scrierile sale. Cu ochiul drept, vad o silueta neagra apropiindu-se de mine, incet.

Continui sa citesc. In fata mea, un tanar, saten cu parul cret, pe care il recunosc din decembrie – atunci cand a mai incercat sa-mi ia numarul de telefon fara succes, se apropie fara sa mentina distanta de siguranta. Fac un pas lejer in spate cand simt ca este mai aproape decat mi-as dori. Se uita curios la cartea mea si apoi la mine. Ma intreaba daca ne cunoastem, cumva parca presimtind ca ne-am mai vazut.

Ii raspund ca nu ne cunoastem dar ca l-am mai intalnit in trecut.

Imi spune ca probabil am fost “nashpa” de n-am pastrat legatura. Il aprob, probabil am fost nashpa pentru el daca n-am fost interesata sa pastrez legatura.  Ma intreaba daca m-am maritat, mi-am gasit iubit sau mi s-a schimbat echilibrul hormonal fiindca par mai okay decat data trecuta.

Nu vad nicio relevanta si exact asta ii transmit. Imi spune ca el este expert in psihologia feminina si poate sa anticipeze ce vreau eu si ce fac, desi eu chiar sunt femeie si simt ca poate m-as cunoaste  mai bine.

Ma intreaba daca vreau sa ne contrazicem, fiindca el este atat de sigur ca va castiga incat este in stare sa-si taie un deget.

Zambesc, oarecum uimita,  ii spun ca poate are dreptate si iau metroul spre destinatia mea, citind in continuare din cartea mea.

 

Ma intorc spre casa, pe bancheta din spate a unui taxi.

Ma uit la cuplul din dreapta mea.

Ei sunt pe strada, langa Mei Mei, el cu picioarele distantate la nivelul umerilor, spatele usor arcuit si indreptat spre fata, mainile lui pe spatele ei, in dreptul osului sacral. Inteleg nevoia lui de a o proteja, dorinta de a avea initiativa si instinctul de a crea. Si o vad pe ea, picioarele lipite, pantofi maro deschis, pantaloni gri, haina rosie, ochelari, caciula rosie, uimita priveste in ochii lui, usor retrasa spre spate.

Este fara indoiala o introvertita pasionala, prinsa in jocul vietii, nativ creativa insa nesigura, timida, incearca sa intuiasca de la distanta elementele sigure.

Dar nu stie ca barbatul din fata ei are pe spate o gluga gri, peste paltonul cu o singura croiala, army, care ei ii inspira siguranta. Nu-i recunoaste elementul ce rezoneaza cu pasiunea ei fiindca prefera sa se bazeze pe cromatica aparenta si prefera sa  vada ceea ce cunoaste deja.

E inca rosu la semafor.

El se apropie de ea si o saruta. Sparge barierele ei, si ea, timida, isi scoate mainile din buzunar, acolo unde isi pastra ferita timiditatea, mana dreapta pe ceafa lui, activa, si stanga pe antebratul lui, emotiva, ii raspunde sarutului cu pasiune.

Piciorul lui stang face un pas in fata si ea raspunde, apropiindu-se mai mult de el.

Asa sarut pasional n-am mai vazut din Praga, in 2013.

Zambesc si-mi aduc aminte cat de  diferit poate fi tipul cu parul cret. Pur si simplu asa, cum este el.

Sper ca toti oamenii sa traiasca adevarata pasiune. La un moment dat. In afara nebuniei, dar la un moment dat si nebunia are farmecul ei.

Ajung acasa, las paltonul si pantofii la intrare,  imi aprind o tigara din foi cu aroma de cirese iar  alaturi am de un pahar de chianti.

Atat de diferiti suntem, si pana la urma toti ajungem la fel.

 

 

2 thoughts on “Pasiune

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s