#d

Te bucuri ca mergi mai departe?

Foarte mult. Nu stiu ce ma asteapta dar sunt fericita ca s-a terminat cu doamna S si cu privirea ei rautacioasa. Stiu ca in adancul ei probabil este o femeie si o mama grozava, dar pentru mine a fost cam severa si nu mi-a placut deloc ce urat vorbea cu noi, copiii.

I-am spus colegului meu ca dupa vacanta de vara as vrea sa ma mut cu o fata, in prima banca. Sa nu se supere pe mine dar mi-ar placea sa fac o schimbare acum ca incepem clasa a cincea.

 

 

 

Doamna diriginta este o femeie calma, pare foarte intelegatoare si imi aminteste de invatatoarea surorii mele. La orele ei pur si simplu discutam tot ceea ce s-a intamplat in saptamana precedenta si imi place foarte mult ca ne cere parerea despre cum vedem noi lucrurile. Sora mea, desi cunoaste majoritatea profesorilor, cu ea nu a invatat.

A avut majoratul de curand, m-am distrat grozav cu ea si invitatii ei, colegii ei de liceu si cativa prieteni si vecini.

Acasa lucrurile sunt bune.  Mama si tata au inceput sa lucreze impreuna, sunt mai mereu prinsi cu treaba si eu imi petrec timpul citind sau pe afara cu vecinele si vecinii mei. Suntem foarte multi in spatele blocului, copii de toate varstele.

Cateodata, in timpul saptamanii,  mama si tata ajung acasa obositi si de multe ori ii vad ca nici sa vorbeasca cu noi nu mai au chef. Atunci mai pregatesc eu masa, fac curat sau o ajut pe mama cu ce are nevoie fiindca as vrea sa-i vad mai fericiti si mai linistiti, asa ca ii surprind pregatind totul inainte sa ajunga ei acasa.

Weekendul, duminica in special, este ziua in care petrecem cel mai mult timp impreuna. Imi place mult sa ma trezesc mai tarziu, cu toti acasa, sa merg sa beau ceai in bucatarie, acolo unde mirosul mancarii delicioase pregatite de mama te face nerabdator pana la ora mesei. Pe tata il surprind des citind iar cu mama vorbesc despre ce invat pe la scoala. Pune foarte mult accent pe note si in special pe matematica.  Vorbim mai mult acum, imi povesteste despre mama ei, cred ca ii este dor de ea.

Imi spune cum ma aseaman cu ea in anumite privinte, in special la talentul meu culinar si  capacitatea mea de a calma durerile.  Imi spune ca o sa invat  anatomie si o sa inteleg mai bine ce se intampla. Cred ca mamei de fapt ii pare rau ca nu a continuat cu medicina, cum si-ar fi dorit. Ma sacaie faptul ca mama insista sa-mi tin parul scurt fiindca sunt foarte slaba si as arata urat cu el lung desi eu chiar imi doresc asta.

Sora mea este din ce in ce mai frumoasa. Are parul lung si negru, se machiaza mereu frumos si este foarte cocheta. Cand o sa cresc si o sa merg la liceu ca ea as vrea sa fiu. Citeste  carti de astronomie, fizica, si mai nou a umplut biblioteca de economie. Din cate am inteles eu, vrea sa continue scoala la o facultate cu profil economic.  Mama este foarte mandra de asta si de ea in general.  Pe mine, sora mea ma ajuta la teme cateodata, in special la matematica, atunci cand intalnesc o problema care-mi da batai de cap si o vad foarte rabdatoare.

Mai putin cand ne pune mama sa facem curat, tot ma pacaleste sa dau eu cu aspiratorul cand stie ca as prefera sa sterg praful. Dar o las fiindca daca ea e fericita si ne intelegem bine, ma invata engleza si pot sa o mai pacalesc si eu pe ea sa-mi dea mai multi bani sa-i spal hainele.

Si mai ales cand iese la discoteca cu prietenele ei fara sa stie mama, atunci am cel mai mare succes. Uneori  le aud povestind tot felul de lucruri, atunci  cand se intorc acasa si fetele mai dorm la ea. Mi se par haioase iar a doua zi ma duc si le povestesc si eu  prietenelor  mele de la bloc despre ce am auzit de la cele mari.

Vara mergem impreuna la strand, atunci cand nu sunt la tara la bunicul.

Dar cand merg la tara, este o alta lume acolo. Toti copiii vorbim sa ne intalnim din nou  cand incepe vacanta. Suntem un grup mare, ne jucam si vorbim afara pe strada pana noaptea tarziu. Cateodata mergem la vecinii nostri care au video si care stau chiar vis-à-vis de casa bunicului, sa ne uitam la filme de groaza. Prietenii mei de aici sunt diferiti de cei de la bloc. Unii dintre ei sunt mai saracuti, unii sunt niste rude indepartate, dupa cum spune bunicul, dar radem mult impreuna si facem  toate prostiile, ori pe strada, ori la Jiu. Luam cauciucuri de tractor si mergem sa ne dam cu ele pe Jiu pana la asfintit.

Daca ar sti mama, nu m-ar mai lasa niciodata la tara. Tata stie ca ma descurc  in apa si ca sunt curajoasa asa ca are incredere cand il intreaba bunicul daca sa ma lase la Jiu cu prietenii mei. Cateodata ne mai insoteste si el.

Cu grupul meu de prieteni de la tara am invatat sa vorbim o limba a noastra, sa nu ne inteleaga cei mari si sa spunem tot ce vrem sau sa facem glume pe seama vecinilor care stau pe la poarta sa ne “supravegheze”.

Inca mai stau in nuc, cateodata citesc acolo timp de cateva ore.

Imi place mult sa stau undeva unde sunt doar eu, sa simt vantul adiind usor pe pielea mea, sa observ ce se petrece in jurul meu si sa vad cum se comporta oamenii cand nu stiu ca cineva ii priveste.

Cateodata sunt si pasari in copac, pe langa mine, alta data mai apare si pisica bunicilor. E liniste la tara. Imi place sa stau in camera mea si sa visez. Seara e racoare si aud greierii cum canta, dorm cu geamul deschis si pot sa privesc stelele.

Camera este simpla, langa fereastra, in fata usii sta patul, un dulap pe peretele din stanga,o  soba mica si lucioasa pe peretele din dreapta si dupa usa sta oglinda cu un mic dulap.

Bunica tine un mileu cu un trandafir pe oglinda, mi se pare un detaliu dragut. Are cateva covoare frumoase cu motive florale care imi mai plac. Este o femeie cateodata blanda, cateodata autoritara si poate prea dura. Mama nu se intelege deloc cu ea, mereu au tot felul de discutii. Mie imi par cumva asemanatoare.  Cu mine bunica nu are nici o treaba, imi place sa o ajut si sa o intreb despre diverse obiceiuri ale ei. Este singura mea bunica asa ca vreau sa stiu tot ce pot despre ea avand in vedere ca pe cealalta bunica nu am apucat sa o descos.

Mi se pare foarte haioasa cand o vad cum merge iar painea ei este delicioasa, o face in tast. Atunci cand vreau gogosi  o vad ca le face cu drag. Tot ma cearta ca stau prea mult cu pisica si sa am grija sa nu ma imbolnavesc, dar eu stiu ca nu e nici un pericol  asa ca incerc sa o linistesc spunandu-i ca o sa am grija.

 

 

 

La scoala lucrurile devin din ce in ce mai interesante. Am multi profesori acum, cativa care imi plac, altii mai putin. Profesoara noastra de desen pare a avea ceva probleme, intotdeauna tipa atat de tare incat se poate auzi usor de la parter iar daca ai ghinionul sa gresesti o pata de culoare ai o palma asigurata.

La matematica nu-mi fac griji, fara sa ma chinui sunt intre primii insa ce ma deranjeaza este ca sunt mereu intre doi baieti si nu-mi place deloc competitia. Mai ales cand unul dintre ei este fostul meu coleg de banca. Mama tot insista sa iau toate culegerile si eu chiar le cumpar, insa chiar nu vreau sa merg la olimpiada fiindca asa as neglija celelalte materii care imi plac.

La romana lucrurile sunt diferite. Literatura este mult mai complexa iar profesoara noastra este deosebita. Pot sa vad cu usurinta atunci cand cade intr-o visare, ochii ei sunt plecati in alta lume si ea recita versuri cu o muzicalitate fina.

Cand o privesc simt cum ceva din mine se trezeste si imi starneste interesul sa aflu mai multe despre ceea ce invatam.

Citesc tot ce ne da ea acasa insa paralel imi place foarte mult Alexandre Dumas. Cartile lui vin din alta epoca in care mi-este foarte usor sa ma imaginez, acolo unde femeile sunt elegante si rafinate iar barbatii sunt conti, duci, cavaleri. Unde se poate si muri pentru iubire si putere.  Intrigile sale sunt pe cat de incitante, pe atat de inspaimantatoare.

Ma duc la globul pamantesc de pe birou si vad unde se petrece totul.

Daca ar fi sa aleg intre istorie si geografie, fara dubii as alege geografia.

Imi place istoria, suna interesant, mai ales cand noua noastra profesoara este asa de incantatoare.

Sta la catedra, in fata mea, are ochii mari, albastrii, si lectiile cu ea sunt magice. Nu foloseste cartea, doar priveste pierdut spre stanga si povesteste tot ce trebuie sa stim in ziua respectiva.

Cumva, pe ecranul acelor ochi albastri se petrece totul si ea nu pierde nimic din vedere. Are glasul cald, vorbeste rar, calm, si pana nu se termina povestirea, nimic nu o poate intrerupe.

Admir curajul ei de a nu-si boteza fiica pana la 18 ani si a-i lasa ei dreptul de a-si alege religia. Este iubitoare de animale si cateodata ma intalnesc cu ea in drum spre scoala, atunci cand isi plimba cateii.

Insa la geografie  este altceva. Ma simt libera atunci cand parcurg harta cu privirea. Toate  locurile de pe harta, toate continentele  vreau sa le aflu, sa le cercetez, sa vad eu toate orasele acelea si imi propun sa le vizitez pe fiecare in parte pe viitor. Ma intreb cum sunt oamenii acolo si ce ne deosebeste de cei din alte tari.

Imi place mult profesoara noastra, este o femeie calda, are momente cand tipa insa cred ca acele momente vin de fapt de la tensiunile pe care le are acasa. De cateva ori a venit la scoala cu urme de lovituri.

Nu stiu cat de jenata, ranita, umilita sau cum se poate simti efectiv o femeie lovita de sotul ei, insa cred ca sotul ar trebui  pedepsit prin lege pentru acest lucru.

In special cand si copilul este implicat. Fiul doamnei profesoare a ajuns si el la scoala cu urmele unor lovituri. Asa ceva in mod cert nu este normal si de multe ori ma gandesc ce fel de dreptate exista intr-o societate.

Ma doare cand sunt martora unor astfel de lucruri. Drept pentru care m-am simtit nevoita sa-i explic in amanunt acest lucru si colegului din spatele meu care tot aducea injurii fetelor. Cred ca lovitura mea l-a potolit, sa vada si el cum este de fapt sa lovesti pe cineva.

Am observat ca am foarte multa energie pe care nu o pot consuma la orele de gimnastica asa ca tata m-a indrumat spre sporturi. Am mers la judo o perioada pana m-am enervat fiindca antrenorul mereu ma lasa pe mine in echipa cu C, favoritul lui, si eu trebuia sa fiu invinsa. Normal ca asta nu era pe placul meu, si nici pe placul lui C care se plangea constant ca nu-i dau nici o sansa, asa ca dupa multe drumuri la stadion, la antrenamente, am decis ca mai bine raman la atletism, unde s-a alaturat si prietena mea D.

 

 

Anul acesta o sa inchei cu generala si ma pregatesc pentru liceu. Mi-am propus sa ies mai putin, sa invat mai mult si sa ma gandesc spre ce sa ma orientez. Verisoara mea imi spune ca ar fi indicat sa continui la un profil umanist, avand in vedere rezultatele mele. Cred ca si profesoara mea de romana la fel mi-ar fi zis daca n-as fi refuzat sa merg la concurs. Nu stiu de ce am refuzat, sa fiu sincera.

Ma simt ciudat, in ultimul timp.  Parca nu mai sunt eu…sunt putin confuza. Ceva se petrece, corpul meu se schimba si uneori  ma simt asa ciudat incat nu as vrea sa mai ies afara din casa. Prietenii mei se uita si ei ciudat la mine, parca m-as transforma in altcineva, strain. La tara, vara trecuta, prietena mea si-a facut iubit si m-a lasat sa ma uit la stele singura.

Nu stiu, si interesele s-au schimbat. Toate fetele acum parca sunt mai atrase de baieti, si ei de noi. Nu mai suntem ca inainte, asa, nepasatori. Parca ne privim cu alti ochi, si asta ma jeneaza. Ma face sa stau mai mult in camera mea, sa scriu. Am inceput sa tin un jurnal. Prima tentativa a fost un esec fiindca nu mi-am dat seama cat de curioasa este mama si mare cearta am avut atunci cand l-a gasit. Dar acum stiu cand vrea ea sa afle lucruri singura, fara sa ma intrebe, si o las sa stie atat cat trebuie.

 

 

 


Este ora 23 si eu inca nu am somn. Cu cartea pe picioare, stau in pat si citesc. Maine e 15 ianuarie si iar vom canta O, ramai.  Ma emotionez, ca in fiecare an, cand vad cum o lacrima curge usor pe obrazul drept al profesoarei de romana.

Eu prefer sa plang aici, in camera mea.  Nu vreau sa-mi arat lacrimile in fata nimanui. Nu vreau sa stie nimeni la ce ma gandesc, ce visez, pe cine visez.  Mai ales ca stau in prima banca, m-ar putea vedea toti.  Dar mi-este foarte greu sa ma stapanesc cand in ochii mintii mele ramane imaginea cuplului din poeziile lui Eminescu.

Inchid ochii si ma vad tinuta de mana, in siguranta, de el.  Este un barbat brunet, nu pot sa-i vad fata, dar sunt linistita. Zambesc si in acelasi timp doua lacrimi curg pe obrajii mei. Inchid cartea si o las pe noptiera, apoi ma ridic si merg la geam. Cerul este senin, sunt atatea stele si este o liniste placuta.

Sunt curioasa cum se vede cerul din alte parti ale lumii. Si unde este el acum. Ma gandesc oare cand ne vom intalni, cum vom fi? Ce face si de unde vine?

Oare si el se gandeste la mine, asa cum ma gandesc eu?  Cred ca da, fiindca sunt nopti cand ma trezesc cu el in gand, pur si simplu, si dimineti in care zambesc stiind ca o sa vina si ziua noastra.

Este secretul meu, cel mai adanc. Il pastrez in inima, nu-l scriu nicaieri.

Ma rog incet, vreau sa-l aud pe Dumnezeu, sa-i spun tot ce simt si ce-mi doresc. In inima mea, stiu ca stie, dar este doar inca o confirmare pentru mine si vreau sa-I spun doar Lui secretul meu.  Ii multumesc ca m-a ascultat si merg sa dorm. Ma pun in pat si imi promit ca o sa pastrez mereu imaginea , sa o folosesc zi de zi ca si combustibil.

 

 

 

 

Mai sunt cateva luni pana la examen, dar eu nu sunt pregatita deloc. Bunicul s-a imbolnavit de ceva vreme si parintii mei sunt la pamant. Il vad pe tata cum sufera si chiar eu ma simt groaznic. Sora mea sta mai rar cu noi iar cum ei doi sunt foarte solicitati la serviciu, eu am grija de bunicul pe timpul zilei.

Este un adevarat chin sa-l vad asa neputincios, paralizat, neputand sa-mi zica nici macar un cuvant.

In ochii lui albastri, acolo unde sta toata copilaria mea,  citesc tristetea imobilitatii si fac eforturi imense sa ma abtin sa nu plang in fata lui atunci cand incerc sa-l hranesc.  Uneori, o lacrima ii curge fin pe obraz, atunci cand suntem noi doi si stau in fata lui. Simt cum mi se rupe inima,  sfartecandu-se incet, si as vrea sa o scot sa nu mai simt nimic. Nu pot sa concep ca omul din fata mea este bunicul meu si mi-e groaza sa cred ca nu voi mai putea vorbi cu el vreodata.  Cu toate fortele mele incerc sa-l fac macar sa rada, sa vad un zambet macar, ma chinui sa schimb ceva pe cat posibil.

Incerc sa sper si ma rog la Dumnezeu dar simt ca nu este destul. Ma rog sa-I dea lui puterea necesara sa-si gaseasca drumul inapoi, dar nu stiu cat este de posibil. Stiu ca amintirile frumoase nu mi le poate lua nimeni, dar …inca nu sunt pregatita.  Inca nu.

 

Ma trezesc brusc, este intuneric in camera. S doarme linistita langa mine.  Ma simt usor trista. Este vara, cald in camera dar simt o adiere racoroasa pe pielea mea.

Usor, usor simt cum linistea mi se strecoara in suflet. Ca atunci cand stateam in nuc, demult. O sa fie bine.

 

Amintirile nu ti le poate lua nimeni.

Imi repet asta in gand, inchid ochii si adorm.

 

 

Este o dimineata de vara, sunt cu prietena mea S la bunicii ei. Am venit la ea fiindca am terminat si cu examenul, si cu admiterea la liceu si aveam nevoie de o pauza. Doar ce ne-am trezit si vrem sa mergem in bucatarie la masa. Suna telefonul si este chiar mama mea.

 

Nu pot sa merg la inmormantare, este mult prea dureros.  Ii spun ca o sa mai raman la S, o perioada.

 

 

 

 

Sursa foto: porumbei.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s