Ordine a lucrurilor si incredere in viata.

 

Citeam anul trecut despre un vechi manuscris din secolul al treisprezecelea scris de Toma d’Aquino, un fel de manual de psihologie din vremurile respective, care vorbea despre stadiile pe care un om le parcurge de-a lungul vietii pana la a-si atinge Implinirea sa pe acest pamant, anume constientizarea sensului vietii si a scopului sau.

Chiar din acele timpuri oamenii incercau sa inteleaga cum poate fi depasit stadiul unei boli si ce anume produce acea boala in organismul uman sau chiar depresia, cea care era vazuta ca o cadere a “sufletului in infern- gandurile negre ce iti afecteaza inima si produc confuzie in viata”.

Eu nu pot sa vad acest lucru decat ca un fel de “neincredere in viata, Dumnezeu si o ordine a lucrurilor din totdeauna”.

Pentru mine, ideea de Dumnezeu reprezinta o inteligenta atat de complexa si infinita incat stiinta abia a inceput sa o lumineze cu o lumanare subtire si firava, facand pasi mici in necuprinsul universal. Aceasta inteligenta a dezvoltat si sentimentul iubirii si al expansiunii permanente, al miscarii continue, transformarii si evolutiei permanente.

Cu totii de-a lungul vietii trecem prin stadii de formare si transformare. Uneori cand ies la alergare am chef sa ma intrec eu pe mine in timp si performanta, uneori am chef sa ma opresc din alergat si doar sa merg. Imi place sa incerc diverse lucruri, oricat de nebunesti par si iesite “din comun”.

Cel mai nebunesc lucru pe care l-am facut vreodata din pura curiozitate a fost sa iau o furculita sa o bag intr-o priza. Aveam putin peste trei ani si in nici un caz nu aveam atatea convingeri limitative in cap ca acum fiindca nu avusesera timp sa se cimenteze in creierul meu.

Privesc curioasa gaurile din perete. Ma intreb ce-as putea sa fac cu ele? Merg sa caut ceva ce as putea folosi pentru ele. Scotocesc prin bucatarie pana dau peste o furculita. Merg bucuroasa in sufragerie, la priza de pe acelasi perete cu usa, ma asez in fund si intind furculita spre gauri.

Simt un curent  ce urca pe mana mea, trece prin piept, se duce spre picior si ma impinge puternic langa pat, la o distanta destul de mare. In urechile mele piuie ceva si pentru o secunda n-am mai vazut nimic.

Ce-a fost asta? ma intreb uimita dar in acelasi timp simtind ceva durere in fundul meu de la aruncarea experimentata.

In anii urmatori am mai trecut printr-o senzatie asemanatoare de cateva ori, atunci cand faceam inundatie si frigiderul era in priza langa chiuveta. Fiind singura acasa de obicei, eu mergeam sa scot apa si sa-l trag din priza, simtind prin mainile si prin picioarele mele curentul din jurul sau.

Am incercat si tot felul de substante, tot ce gaseam prin borcanele maica-mii sau prin casa.

De-a lungul a cativa ani m-am confruntat cu o depresie crunta, timp in care am consumat muuuult alcool si muuuulte pastile, prafuri, solutii de tot felul plus tratamente si pastile de slabit. Toate aceste substante pe care eu le-am luat si situatiile ciudate prin care am trecut au fost cumva asimilate de organism si mi-au permis ca in decursul unui  an sa pot face fata cu success unor interventii chirurgicale cu anestezie generala si tratamentelor de recuperare.

Corpul meu reactioneaza acum diferit astfel ca dupa o operatie de peste trei ore cu complicatii si spitalizare, puteam merge linistita in prima zi acasa chiar la un suc la o terasa, razand si cu pofta de viata.

Pot face fata cu succes oricarei incercari pe care viata mi-o aduce fiindca am inteles ca inteligenta ce a creat organismul uman este peste puterea de intelegere actuala a unei minti rationale, pamantesti.

Am inteles in ultimul an ca orice stadiu de dezvoltare din viata unui om cu toate situatiile prin care trece, indiferent de cat de nebunesti par prin convingerile noastre deprinse de-a lungul anilor, pur si simplu il pregateste pentru ce urmeaza.

Daca stau sa analizez mancarea din comert si tipul de viata pe care l-am dus pana acum, ar fi trebuit sa fiu o umbra.

In schimb respir fericita alaturi de oamenii din viata mea, razand cu ei iar in momentul in care chiar vreau sa incerc ceva – o fac fara nici o teama de nimic fiindca am incredere in Dumnezeu, stiu ca are grija de mine indiferent de ce se intampla in jurul meu, acum stiu ca totul va fi bine.

Fiindca exista o ordine pe lumea asta.

Este ordinea divina care te slefuieste treptat si iti aduce in viata exact situatiile de care ai nevoie. Important este sa recunosti intotdeauna lectia de invatat din fiecare situatie, sa multumesti ca esti binecuvantat pentru toate minunile care ti se intampla si sa iti dai sansa sa fii fericit.

Am inceput sa renunt la convingerile mele limitative deprinse de-a lungul anilor, eu decid acum ce este posibil sau nu.

Ma intrebam cum pot eu sa-L gasesc pe Dumnezeu aici, fizic?

Acum ies afara si vorbesc cu oamenii. El este “ascuns”  in fiecare dintre noi.

2 thoughts on “Ordine a lucrurilor si incredere in viata.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s