Lupta din adancuri.

 

Elias vine in fuga la mine, strigand din adancul plamanilor A reusit! A reusit!!,  insemnand ca tatal lui a reusit sa invinga monstrul marin.

– Mama! Am vazut  vasele  in port si oamenii deja s-au strans pe scarile palatului sa-l astepte!, spune Elias rosu in obraji si cu ochii inlacrimati de fericire.

Il iau in brate, inca nu mi-am terminat rugaciunea dar prefer sa-i sterg lacrimile si sa-i dau parul de pe frunte.  Pun cristalul sufletului  pe masa alaturi de piatra zanelor si ies pe terasa, sa vad chiar eu vasele in port.

Zambesc la vederea catargelor in zare si ii multumesc Tatalui ca a fost de partea lor.

Ma intreb de unde a ajuns pe Pamant asemenea creatura. Multe lucruri ciudate am observat in ultimul timp atat in palat cat si in cetate. Ceilalti locuitori ai oceanelor ne-au transmis ca si ei au inregistrat  sentimente noi, stari de neintelegere intre ei,  ceva ce nu au mai simtit niciodata…chiar vise ciudate pe timp de noapte.

Este prima data in cei 230.000 de ani de cand suntem pe Terra si aceste lucruri se intampla intre noi. In rugaciune nu am auzit nici de la ceilalti locuitori ai universului sa stie despre ce se intampla.

 

Oare aceste noi sentimente nu au de fapt legatura cu locuitorii planetei Marte ce au inceput sa ne viziteze? Doar ei merg in toate asezarile oamenilor, in toata lumea, tot ei au venit si cu propunerea folosirii pamantului de pe uscat pentru cultivarea plantelor.

Dar oare aceste idei de a cultiva in plus decat avem nevoie nu ne vor conduce la un dezechilibru al planetei? Cum ar fi aparitia acestui peste urias in apele lacului Pontius.

Am sa ma asigur ca aceste subiecte vor fi dezbatute la sfatul de astazi  23, luna Prier. Aceasta victorie se va nota ca si punct de reflectie asupra evenimentelor schimbatoare prin care trecem in aceste timpuri.

 

-Vrei sa mergi sa-ti saruti tatal invingator, Elias?, il intreb pe fiul meu cel mare simtind cat de nerabdator este sa mearga sa-si intampine tatal.

-Daaaa! Sa mergem impreuna, mama!

-Mergi inainte Elias, sunt oamenii care te asteapta pe scari. Eu am sa trec sa-i iau pe fratiorul si surioara ta din leagan, il sarut si privesc cum dispare parca intr-o clipa pe usi, pasii lui rasunand prin holurile largi.

Trebuie sa vorbesc cu surorile mele despre semnele acestea noi care apar. Vizitele tot mai dese ale locuitorilor planetei Marte ma pun pe ganduri, in special cand incearca sa se amestece in administratia cetatilor noastre.

Privesc pe fereastra inainte sa ies din camera, sper din tot sufletul sa fie bine. Stiu ca orice s-ar fi intamplat in larg nu mi-ar spune, nici daca ar fi fost la un pas de sfarsit.

Dormitorul copiilor este linistit, ferestrele sunt deschise si aerul de primavara isi croieste drum printre draperiile fine de in ce coboara in falduri din tavanele inalte. Un soare bland de dupa amiaza scalda leaganul copiilor si ei dorm linistiti, tinandu-si  mainile in lateral si visand la zanele din celelalte planuri. Ii privesc si vad puritatea vietii pe fetele lor, frumusetea creata de Tatal Nostru si inima mea se umple de iubire. Sunt curioasa ce noutati or sa ne invete aceste suflete si din ce universuri vin. Dorm atat de frumos incat decid sa nu-i trezesc.  Merg dupa Zia, am sa o rog sa stea ea cu ei pana la asfintit.

Pe scari il vad pe Elias ce sta pe umerii lui Zaharia, sunt surprinsa caci nu stiam ca a ramas la palat. As fi crezut ca s-a imbarcat primul pe vas, alaturi de ceilalti.

-Vad ca ai grija de micul meu Elias, Zaharia, iti multumesc. Abia asteapta sa-si vada tatal invingator. As fi crezut ca esti chiar si tu pe vas, alaturi de el.

-Ma inclin in fata dumneavoastra, sora, am ramas special pentru pregatirile din seara aceasta. Dupa cum bine stiti, vom avea din nou oaspeti.

-Vad ca reusita era o certitudine pentru dumneata, frate. Pesemne legatura cu Tatal Ceresc a ajutat sa nu-ti fie tulburat sufletul si mintea.  Esti mai puternic decat mine, o biata femeie indragostita si mama a trei copii ce a stat in rugaciune in tot acest timp petrecut de fratii nostri in larg.

In ceea ce priveste oaspetii as vrea sa verific pregatirile facute, stii cum suntem noi femeile, eu si surorile mele avem preferintele noastre si vrem ca ospitalitatea poporului  sa fie apreciata mereu, de toti oaspetii care viziteaza Pamantul, nu doar de cei care vin de pe Marte.

As vrea sa stiu si cum se va tine sfatul in aceasta seara, sunt cateva chestiuni pe care as vrea sa le discutam pentru a le nota in arhiva.

-Sfatul din seara aceasta va fi amanat. Nu stiam cat va dura expeditia, mi-am permis sa aman…

-Decizia ti-a apartinut in totalitate tie, frate Zaharia? In jumatate de zi, timp in care bravul tau frate a fost in larg sa inlature un potential pericol al insulei noastre? Ma surprinzi… In acelasi timp ma surprinde faptul ca nu ai amanat pregatirile pentru vizita?

Dar sa nu pierdem timp. Din acest moment poti sa te ocupi de restul pregatirilor, dupa cum bine vezi expeditia s-a incheiat victorios. Vizita este programata dupa asfintit, as vrea ca sfatul sa fie tinut imediat dupa vizita. Mergi si ocupa-te de tot, Zaharia, caci aceasta victorie aduce in lumina lucruri importante pentru noi toti.

In plus, dupa ce voi face primirea fratelui tau si a sortitului meu, ma voi alatura si eu impreuna cu surorile mele sa facem verificarile cuvenite. Pe curand, Zaharia!

-Pe curand, sora!

Zaharia il lasa pe Elias jos care priveste spre noi cu ochii mari, curiosi despre ce se intampla intre cuvintele noastre, si pleaca in palat.

-Mama, ti-am simtit vocea. Nu pari a fi calma, asa cum esti tu.

-Esti un copil foarte inteligent, Elias, ma las incet pe genunchi si-l privesc  in ochi. Intr-adevar mama este putin ingandurata astazi. Faptul ca tatal tau a fost plecat a facut-o sa se agite putin. Este o stare ca cea de astazi cand te-ai jucat  tu cu prietenii tai in curtea palatului si nu ai stiut la cine sa arunci ramura de nuc din mana. Dar acum este totul bine. Daca-mi dai si o imbratisare va fi si mai bine.

Il iau in brate pe fiul meu si privesc cum tatal lui isi face drum printre oamenii fericiti sa-l vada. Acest om cu care traiesc de peste o mie cinci sute de ani trezeste in mine aceleasi sentimente ca in prima noastra zi. Privirea lui ma face sa rosesc de fiecare data cand o intalnesc iar in sufletul meu apele involburate se linistesc in prezenta lui si nici un cuvant nu prinde forma fara aprobarea sa.  Admir tot ce face, stiu ca cinstea si dreptatea izvorasc din sufletul lui si-i dicteaza totul iar grija pe care o are fata de oameni este parte din el.

Este al patrulea mostenitor de la Adam, stramosul nostru. Tot ce pot eu sa fac este sa fiu fericita prin tot ce vine din partea lui in fiecare zi de cand am primit binecuvantarea, in Eden.

 

 

 

 

One thought on “Lupta din adancuri.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s