Pentru tine, ce conteaza cel mai mult in viata?

 

De prima data de cand am pasit in acest apartament in care stau acum, m-am simtit linistita. L-am gasit pe internet cu cateva zile inainte sa revin in Bucuresti desi el era liber de mai mult de un an si publicat in anunturi tot din aceeasi perioada. M-am mirat ce norocoasa am fost avand in vedere ca in Bucuresti, in anii trecuti, de fiecare data cand m-am mutat imi trebuisera cel putin doua luni inainte de cautari intense si vizionari. Criteriile de selectie nu erau multe, preferam un parc in apropiere, metrou si daca se poate o zona fara prea mult zgomot, cu un trafic moderat.

Am avut senzatia ca ma astepta pe mine, m-am simtit ca si cand as fi ajuns acasa din prima clipa. Mi-a placut enorm simplitatea degajata prin cele cateva piese de mobilier, ferestrele mari si dispunerea spatiului de folosinta. Din prima seara am dormit perfect.

In prima saptamana am incercat sa ma reacomodez cu viata din Bucuresti. Curioasa, voiam sa observ care mai este comportamentul oamenilor din jurul meu. La ora 9 am, intr-un orangeshop,  surprind discutia unui cuplu de pensionari nemultumiti ca staff-ul este ocupat iar ei nu dispuneau de timp de asteptare pentru a-si solutiona motivele vizitei in shop. M-au surprins complet, m-am gandit ca trebuie sa fie niste oameni foarte ocupati, desi pensionati, din moment ce durata medie a timpului de asteptare este cam de cinci minute, iar ei nu aveau disponibil acest timp. In zilele urmatoare am reintrat in atmosfera grabita din spatiul Bucurestiului. Nu m-am simtit deloc confortabil dupa ce timp de noua luni imi obisnuisem ceasul biologic sa functioneze pe un ritm zilnic, detasat, fara sa-si propuna sa participe la un maraton sau sa-si potriveasca  ticaitul pe o ora a viitorului.

Dupa o luna eram  din nou influentata de acelasi sentiment de neliniste si presiune pe care il resimtisem si in anii trecuti. Calitatea somnului meu era slaba, noaptea avand vise incarcate de simboluri ciudate, de multe ori ma trezeam in toiul noptii fara motiv, ziua eram deseori obosita iar starea mea generala de sanatate era scazuta. Nici psihicul nu imi oferea stabilitate fiindca atunci cand simti o stare continua de  neliniste, o graba nejustificata, in interiorul tau se genereaza un sentiment de frustrare sau neimplinire pe care nici nu stii de ce sa-l conectezi.

Ce m-a ajutat mereu sa ies din aceasta cursa continua contra timp din Bucuresti a fost faptul ca am putut calatori. De fiecare data cand ajungeam la limita puterilor, puteam pleca undeva sa ma pot detasa, sa-mi aerisesc gandurile si emotiile, curatand toate atasamentele inutile ce ma prindeau pe parcurs atunci cand stateam in oras mai mult timp.

Dar vine o vreme cand nu mai poti pleca din oras asa cum vrei sau cand vrei si este necesar sa poti cultiva sentimentul  detasarii de aceasta stare confuzorie a grabei si nelinistii, sa poti discerne clar ce are prioritate si ce conteaza pentru tine.

In momentul in care iti trasezi planuri marete, asa cum obisnuiesc eu sa-mi propun, exista posibilitatea sa cazi in capcana presiunii unei realizari peste noapte sau,  mai stresant, sa-ti faci alte planuri destinate dupa timpul alocat implinirii celor dintai. Si uite asa ti-ai asigurat un motiv de presiune zilnica ametitor ce te va face sa pierzi busola orientarii in timp, uitand sa respiri pentru astazi si visand mereu la maine sau peste trei saptamani.

Cu timpul am invatat sa apreciez cat de valoros este prezentul meu si sa ma bucur de ce aduce fiecare clipa. Fiindca altfel uit chiar de mine in speranta ca va veni un moment cand ma voi regasi, nu imi dau sansa sa experimentez complet situatia actuala in care ma aflu si sa invat tot ce se poate invata din ea.

Culmea, ce-am observat eu de-a lungul anilor a fost ca in momentul in care nu traiesc o situatie complet si nu invat lectia complementara, acea situatie va reveni periodic pana voi avea curajul s-o infrunt. Castigul cel mai mare pentru mine este sa imi asum ca voi trai fiecare zi complet, indiferent ca voi fi in Bucuresti sau in New York, sa respir la fel de profund in ambele situatii si sa le iau ca atare, cu tot ce aduc. Fara sa ma grabesc sa realizez planurile pe care mi le-am propus. Sa-mi dau timp mie sa imi adun puterile necesare sa le construiesc si chiar sa ofer timp planurilor sa isi aseze structura durabil, pe pamant stabil.

In Italia m-am apucat sa invat italiana la inceputul anului trecut si dupa doua luni imi puneam problema daca voi sti suficient incat sa pot da un examen pentru un certificat B2. Deja incepeam sa imi pun piedici singura, pana mi-am dat seama ca este inutil sa-mi fac ganduri negative fiindca eu oricum voi invata limba iar daca am invatat suficient voi afla in momentul examenului.  Trebuie doar sa ma decid daca am sa urmez calea pe care am pornit iar restul va veni de la sine, la momentul potrivit.

Uneori este nevoie de cativa ani de zile pentru a construi un obiectiv. Daca noi ne lasam influentati de aceste stari, riscam sa pierdem claritatea necesara dedicarii scopului nostru si chiar sa ne imbolnavim fiindca stresul genereaza dezechilibre puternice in organism.

Chiar astazi am asistat la un exemplu de tensiune acumulata intr-un mic episod dintre un tanar si o familie bucuresteana. Este trist fiindca in primul rand ne distantam ca oameni atunci cand ne lasam prada acestor stari iar apoi suferim chiar prin prisma sanatatii plus copiii care observa comportamentele adultilor si le imita.

Vorbeam cu una dintre prietenele mele zilele trecute. Imi tot spune ca vrea sa mergem intr-o vacanta impreuna, si imi doresc si eu din suflet acest lucru insa la fel de mult vreau sa ma bucur si de acest prezent pe care il traiesc. Niciodata in viata mea nu m-am simtit mai studenta ca in aceste momente in care ma pregatesc pentru un curs al sufletului meu plus ca experiementez viata din cu totul alta perspectiva din care am vazut-o pana in acest moment.

Ar fi minunat sa facem multe lucruri impreuna cu multi oameni dar pana ajungem acolo cum ramane cu ce facem astazi? Este foarte important ca astazi sa fim bine pentru a ajunge la momentul de finish.

A fost vineri astazi.

Eu am avut o zi in care am inteles inca o data ca atunci cand simti ca-ti curge sange prin vene si poti sa deschizi ochii, sau simti niste labute pe pielea ta care scot si niste gheare si iti lasa un semn, este un lucru minunat.

 

Sunt multe lucruri in lume care se intampla chiar in acest moment si oameni care nu  mai au sansa noastra de a vorbi cu prietenii lor sau a-si imbratisa apropiatii, familia.

 

Planurile si aspiratiile sunt importante pentru noi, toti – sunt sigura, pentru a construi lucruri pe care sa le impartasim cu ceilalti, dar mai important nu este ca noi sa fim linistiti si impacati si cu prezentul acesta in care traim totusi?

Sa nu uitam sa apreciem ce avem astazi, ceea ce este pentru noi oricum este pus de-o parte.

Tot noi suntem cei care ne influentam reciproc. 

Mi-am aprins cateva lumanari, cateva betisoare parfumate, o semiluna alaturi de Saturn razbate prin ferestre spre mine iar eu stau pe o perna moale si tastez randurile acestea. Pentru mine, este perfect pentru a incheia o zi, linistita, impacata cu mine insami.

 

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s