Soya latte si scortisoara.

 

 

Pe zidurile cladirilor atarna cojile vopselei, in colturi tencuiala descopera portiuni caramizii. Balcoanele sunt prinse-n plase de fier, atentionand trecatorii de iluzia protectiei in cazul unei zguduiri. Cateva ghivece de plastic maroniu  tinand muscate incearca a distrage atentia, parca vrand sa aminteasca de vasele de alta data de ceramica pictata manual, accentuand insa grotescul de Lipscani. Carciumile multicolore mai ca-ti inspira aerul de mare, forfotand pline ochi ca in statiunile ticsite de hoarde in care pur si simplu tragi aer adanc in piept si iti dai sansa sa respiri mirosul mizerabil al kitch-ului. Norocul tau acum ca mai trece cate un sobolan pe langa cate-o casa, sa-ti amintesti ca esti, totusi, in centrul vechi.

“Micul Paris” cu apartamentele burgheze si damele la geam s-a scurs. Revolutia clasei muncitoare a facut loc libertatii depline, aceea cautata de intregi generatii de oameni fara speranta dar gasita acum, intr-un final, in jugul unei simple …beri, al alcoolismului mascat sub numele de weekend, al tinerelor femei imitand  hangite, in savoarea unei cafele inlocuita de absinthe si zambetul discret schimbat pe-o seara in patul unui strain.

Libertate, dulce si tulburator depravata libertate de a-ti otravi viata. 400 de euro pe o noptiera si ai uitat drumul spre casa. Oricum era ocupata de colega de apartament si noul ei iubit, barbatul vietii ei din ultimele trei saptamani, cu care, probabil, va ajunge de aceasta data la nunta, fiindca  acum stie cum sa-si joace cartea mai bine decat in ultima relatie. A sters deja toate pozele iar single apare de doua luni pe facebook.

A invatat cu timpul cum sa impacheteze valizele, sa calce, sa gateasca, sa planga in momente cheie, sa trimita mesaje doar dupa un timp anume, in convorbiri sa nu mai scape cuvantul “noi” ci sa spuna “eu, pentru mine”, sa-i dea impresia ca nu-l grabeste spre nimic in urmatorii doi ani in care deja vrea copii, sa se mute impreuna, sa scrie lista cu invitati si bugetul obtinut la nunta sa mearga spre noua casa luata prin banca. Sa zambeasca triumfatoare in poze transmitand mesajul “Fraierelor, eu l-am luat p’asta, am scapat din cursa acum sa va vad pe voi cum o sa va descurcati, in timp ce eu ma relaxez”. Apoi la botez stie ca n-or sa mai stea lucrurile ca la nunta, nu mai vrea domnule batai de cap, vrea sa fie linistita ca doar are un copil acum.

A invatat acum ce trebuie sa faca o femeie pentru a avea o relatie, si nu doar atat, atentie – sa dobandeasca statutul suprem de casatorita. A invatat.

A uitat insa sa-l intrebe daca mai apare in planul vreunei alte femei, poate la fel? Sau poate  cealalta deja a facut lista de nunta? …Ce lume in ziua de astazi…Eh in acest caz, in telefon sa ramana numarul lui Gigel, ca nu se stie niciodata de unde sare iepurele.

Complicatii domnule…mai bine un shot de absinthe si un flirt cu un strain. Macar stii ce dai si ce primesti. Niste bani de cheltuiala, cateva ore de sex, o durere crunta de cap a doua zi plus remuscari cumplite. Cearcanele si senzatia de murdarie este deja obisnuinta, parte din cotidian, la cate compromisuri faci la job, sexul se dovedeste a fi “recompensator”. In special cand tipul nu te mai vede, nu-l mai vezi. Decat un betiv care vine acasa de la un salon de masaj infect, mai bine un strain care apreciaza clasa, stii ce zic?

Cine iese mai castigat din aceasta situatie?

 

Stai acolo ca o tuta, in lumina difuza, si ma privesti, crezand ca eu iti voi da raspunsul…

In cafenea, la masa din dreapta, doi evrei incercanati, asezati tacticos pe cate un colt al mesei, scapa printre dinti cuvinte alese, privind fiecare in directia opusa. Un ofiter incepator tine o carte de fizica, interesat de continut, doi metri in spatele lor. Cuplul de studenti asigura un paravan. Noroc ca vorbesc despre bursa primita si acopera toate cuvintele evreilor. Cat entuziasm, ce vitalitate! Contrastand puternic cu lipsa vietii din cei doi domni.  Ii admir devotamentul. Si naivitatea. E in faza de inceput, atunci cand inca mai crede ca isi aduce contributia tarii, asa de bine l-au pregatit, de la seful departamentului pana la comandantul vandut. Intr-un an o sa stie mai bine, o sa inceapa sa caute cui sa dea cateva  informatii pretioase. Sau o sa plece intr-o calatorie cu o ruda indepartata. Gandurile imi sunt intrerupte de un mesaj.

-Scuza-ma putin, imi spune, si iese afara sa dea un telefon.

Profit de moment sa-mi continui studiul, privind peste materiale si cautand tragaciul sentimentului de vina, sperand sa il pot identifica cumva. Genereaza reactii in lant in inconstient, dictand alegerile  zilnice. Ma gandesc sa cer ajutorul prietenei mele medic, pe viitor, sa aud o parere obiectiva despre mecanismul din spatele reactiilor si alegerilor.

Revine, purtandu-si silueta intunecata printre mese, silentios asezandu-se pe fotoliu.

-Cum spuneam… ce tot cauti? Ce vrei sa afli? Ce speri sa dibuiesti in foile acelea invechite? Nu vezi ca lumea se schimba la secunda? Ce tu citesti acum este deja trecut, lucrurile s-au schimbat in momentul in care acea carte a fost prima oara inchisa si trimisa spre editura. Mi-ai prezentat cateva momente iluzorii din vietile unor persoane, chiar aceste umbre langa noi par ca acum traiesc, ies pe usa, sunt istorie. Ce vrei sa faci cu asta?  

Ai sa vezi, cum cei doi se ridica mergand  pe rand catre iesire, in momentul in care ultimul iese va intra un tanar grabit, vorbind la telefon, se va aseza pe locul de la geam unde a stat cel cu vesta si-si va lua discret echipamentul sub privirile incepatorului care-l asigura ca totul este in regula.

Vor pleca separat apoi vor crede ca si-au facut treaba, ceea ce este perfect adevarat. Toti isi fac treaba aici, acum, maine, peste zece ani, ei isi vor face treaba pe care ei au ales-o sa o faca.

-Da, dar ei nu stiu ce aleg, asta incerc sa gasesc aici…

-Esti o fraiera, nu intelegi nimic!…ma faci sa ma simt prost pentru timpul acordat. Acum, aici, este deja istorie… trei sau cinci ani, lucrurile sunt deja decise demult, tocmai ce-am consimtit ca acel comandant a fost deja vandut. Mai are ceva din mandat, daca nu se intampla nimic si nu se va intampla fiindca lucrurile au fost decise. Draga mea, peste acesti trei-cinci-zece ani, ce va fi atunci? Nu tu esti pionul aici, tu doar incerci sa-ti gasesti o explicatie tie, pionul principal e … acolo este miza cea mare.

Cum ai sa faci sa ajungi acolo? Asta vreau sa stiu…nu vechiturile tale credule cu mecanismele gandirii… Ce tu vezi este deja trecut, ce vezi de fapt, asta intreaba-te zilnic?! Uite, din nou ti-am demonstrat ca nu suntem in tabere adverse, din contra, vreau sa te ajut, imi spune el cu ranjetul perfid.  Afla raspunsul si apoi mai vorbim.

Imi strang lucrurile si plec, mergand incet printre oameni, simtind fiecare bataie de inima ca o zbatere din aripi. Ai vrea sa stii raspunsul, siretenie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s