La rasaritul soarelui, in liniste.

 

Este 5 am si eu m-am trezit pentru o noua zi. Afara este inca intuneric asa ca hotarasc sa mai stau putin in pat, pana cerul va incepe a se lumina. In cele cateva zile pe care le mai am de petrecut la munte vreau sa profit din plin de fiecare moment astfel ca in scurt timp merg sa-mi fac un ceai, sa-mi notez cateva ganduri iar apoi voi iesi in aerul racoros al diminetii, admirand rasaritul soarelui.

Nu sunt singura, de pe terasa rustica pot vedea cu usurinta cum in pomii din curte si prin aer zburda cu veselie nenumarate pasarele. Ciripitul muzical ma relaxeaza, ma simt ca o parte din peisaj si nu vreau decat sa respir in lumina razelor soarelui ce se ridica pe cer, incalzindu-ma bland, varsandu-si splendoarea peste pamantul verde si crestele Bucegilor. Ceai verde si ghimbir pare a fi o alegere potrivita pentru aceasta dimineata, aroma tare a ceaiului potrivindu-se cu aerul de munte. Prezenta Bucegilor imi aminteste de privelistea muntilor din Bali, de rasaritul fiecarei dimineti, dar surprins de pe nisipul auriu, de Made, vecinul terapeut  care in fiecare dimineata la ora rasaritului isi facea antrenamentul (si care face un masaj terapeutic exceptional), de linistea vazduhului si linistea din mine, aceeasi pe care o simt acum.

Ma intreb daca mi-as putea dori mai mult de atat, ce ar putea fi? Probabil ca ar fi … dorinta de a transmite aceeasi liniste si celorlalti, oamenilor din viata mea si persoanelor cu care interactionez. Mai mult de atat ce ar putea fi? Poate ar fi o neobrazare sa indraznesc mai mult?

Imi place sa am propriul meu spatiu, intim, neamenintat sau tulburat, deranjat fara sa fi cerut acest lucru astfel ca este recomandat pentru mine a oferi acelasi lucru. Libertate de alegere a propriilor experiente, nonconformism, incredere in viata si incredere in ceea ce port in inima sunt de asemenea stari, mentale si emotionale, importante pentru mine. La fel si acceptarea diferentelor de opinie, dar stabilirea scopului discutiei. Se intampla ca uneori starile mele sa fie conflictuale, asemeni dorintei de a satisfice propriile nevoi ce pot fi contradictorii dorintelor celorlalti oameni din jurul meu si atunci accept compromisul, in speranta creearii unei armonii intre rolurile mele, dorintele mele, planuri, aspiratii si lumea exterioara.

Si nu este intotdeauna floare la ureche sa asculti lucruri pe care ti-ai dori sa nu le auzi. Uneori observi cum importanta de sine conduce o discutie (nu increderea ci acea nevoie de a demonstra ca poti sau ca esti cineva pe care eu o denumesc importanta de sine), uneori cu pretul ranirii sentimentelor persoanelor implicate in discutie. Acest lucru imi  pare a fi o violenta sabotare a feminitatii, in special cand nu se distinge intre cele doua. Cat de sanatos este acest lucru pentru cineva, cu orice pret sa se afirme, ma intreb, si cat de sanatos este pentru cei din jur sa asiste la un asemenea spectacol?

Oare in astfel de cazuri as putea sa ma folosesc de libertatea mea de alegere, detasandu-ma, alegand sa ma separ ca urmare a unui angajament fata de mine insami, pentru a-mi pastra discernamantul si sanatatea mentala, fizica si emotionala?

Imi place sa ma intreb constant ce parte din mine se reflecta in situatiile pe care le traiesc si persoanele pe care le intalnesc? Poate o parte a mea nesigura ce simte o nevoie de a se impune cu scopul construirii unei imagini autoritare care sa compenseze nesiguranta simtita  sau, poate, am si o parte superficiala care generalizeaza dintr-un automatism dobandit de-a lungul anilor?  Partea mea blanda si iubitoare intelege nevoia mea de siguranta dar poate, oare, sa inteleaga si ambitia prosteasca de a demonstra ca pot, aceea care imi saboteaza de fapt increderea si adauga, in schimb, importantei de sine?

Imi notez lucrurile descoperite prin observatie si prin autoanaliza, sa le pot avea disponibile atunci cand exista tendinta de a uita de ele. Ma ajuta sa ma evaluez periodic si pur si simplu pentru a deveni o persoana mai buna.

Toate aceste lucruri si multe altele le pot gasi reflectate in jurul meu, prin prisma situatiilor pe care le traiesc zilnic si-mi pare minunat cum pot observa ce anume pot imbunatati sau transforma intr-un mod fericit, in timp, cu rabdare, pentru a mentine starea mea de liniste interioara si a putea relationa cu succes cu ceilalti…

In aceasta  etapa a vietii mele in care atentia mea este concentrata pe cunoasterea de sine, exprimarea vietii mele interioare, a bucuriei de a trai, asemeni copiilor, pe care imi permit s-o gasesc in fiecare lucru marunt, aprecierea  lacrimilor picurate incet pe obraz, deschiderea in fata lumii si acceptarea necunoscutului cu posibilitatea dezvoltarii a noilor tipare de gandire (necesara in oricare perioada) cu scopul formarii identitatii mele feminine.

Un melanj de piersica, falduri albe, delicate, de matase si broderie acoperind pielea fina, bordura de dantela frantuzeasca peste care picura stropi de smarald, o centura verde, parul acoperind umerii lejer, pasind usor pe iarba,  ascultand muzica raului ce curge neintrerupt in vale…

 

Sa recapitulam:

  1. Imi place sa ma bucur de moment atunci cand timpul imi permite, imi aduce liniste.
  2. Respectarea intimitatii si posibilitatea compromisului pentru a relationa cu succes.
  3. Observatie, autoanaliza si notarea concluziilor.
  4. Construirea treptata a unei identitati prin armonizarea contradictiilor interioare (recunoasterea lor).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s