Blue.

 

“And it came…  in a dreamy state hologram with his tongue tracking  my collarbone, my mind emerging in blue lines coloring every piece of furniture around us, every decorative ceramic or the walls of this now temple like room,  painting  the scene of us together, our united bodies, imprinting our silhouettes on his bed. I could feel them blue lines moving under my skin dancing, vibrating, designed and energized by my imagination crystallized into reality. My skin marked whilst he kissed my body hungrily and searched for my mouth to take my breath away whilst drinking my soul in and turn it into his own.”

 

 

Inchise cartea oftand dar simtindu-se usor iritata si-o tranti pe marginea noptierei. Cu o miscare scurta stinse lumina apoi se cufunda in pat, tragand patura peste cap, incercand sa se ascunda ca pentru a gasi miezul acela calduros ce-ti incanta noptile de iarna, atunci cand iti strangi tot corpul in pozitia de fetus, simultan strangand in pumni parti de material. Se intreba de ce tocmai aceasta carte ii atrasese atentia intre rafturile pline cu titluri interesante, incitante si dintre care cu siguranta oricare alta ar fi fost o alegere inspirata si bineinteles mult mai placuta ca lectura. Se gandea acum sa o daruiasca a doua zi, da, o va darui cuiva, poate vreunei prietene singure sau cuiva pe strada. O, da, asa va face, sau… mai bine decat sa strice ziua cuiva, mai bine o va lasa pe masa comerciantului de carti. Dimineata, dupa ce-si va fi aranjat cu grija gulerul in oglinda si-si va fi privit ochii ca pentru a verifica urmele oboselii mult prea obisnuite ale fiecarei nopti, va lua aceasta carte de pe noptiera si va iesi pe usa. Pur si simplu nu voia sa o tina mai mult decat era necesar in preajma ei. O va pune in geanta, va merge pana la statia de metrou, va cobori scarile, va coti la dreapta printre magazinele cu vitrine stridente si, cu grija, o va trage afara din geanta si o va putea lasa pe masa vanzatorului alaturi de toate acele carti vechi si va trece mai departe. Va scapa de ea apoi va respira linistita.

Inghiti in sec. Se rasuci de doua ori sub patura, formand in jurul ei un scut pufos si gros. Abia mai respira. Gandul o irita din ce in ce mai tare simtindu-l sub forma unui nod in gat asa ca se rasuci din nou, eliberand un strat din tesaturile folosite ca scut calduros (poate pentru propria ei inima), incercand sa lase aerul sa circule. Pur si simplu nu putea intelege de ce tocmai aceasta carte. Dupa atatia ani, tocmai acum in mana ei. Isi trase patura si intinse mana dupa intrerupator. Voia sa mai stie ceva, macar sa ii fie confirmata banuiala inainte de a petrece urmatoarea ora in obisnuita incercare de a adormi. Se ridica pe spatarul patului, aseza perna, respira de doua ori si lua cartea in mana stanga. Copertile albastre luceau in lumina alba facand vizibil, pregnant, conturul numelui estompat in culoarea mata. O irita la culme.

O deschise spre final. Voia sa stie. Acum, sa stie daca o va mai lasa pe masa comerciantului sau o va arde. Da, o va arde. Va arde toate paginile descrise in amanunt, toate cuvintele insirate de mana aceea indrazneata, va privi cum focul cuprinde treptat marginile albe, incingandu-le si topindu-le, macinandu-le, transformandu-le in scrum, dorindu-si ca apoi toate exemplarele sa urmeze sigur aceeasi cale, facand sa dispara totul ca neexistand niciodata, de fapt, nici macar in … viata ei. Daca multi deja o citisera? Ce va face daca nu va putea sterge cuvintele din imaginatia oamenilor? Se intreba daca il ura pentru asta? Daca putea sa ignore existenta cartii? Ce va face pe viitor? Acum deja stia. El era. Degeaba folosise un pseudonim, era ea  inscrisa in pagini din amintirea lui, simti gandul ca o innebuneste. Toti anii pe care isi impusese sa-i stearga, sa ignore poza lui in paginile ziarelor, imaginile reprimate din casa in care petrecusera atatea veri, desi fusese candva fericita, alesese sa inece totul in vasul uitarii si el, ca sa-i plateasca aceasta cumplita munca dusa cu ea insasi alesese sa-i aminteasca scriind totul intr-o carte!

 

As putea sa-l ucid…as putea, oare, sa-l ucid?

 

 

 

 

Tagged

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s