40 de motive sa fii fericit.

 

Intr-o dupa amiaza de vineri stateam pe o bancuta din trei scanduri, avand un picior crapat, la porta de beton a unei curti dintr-un sat oltenesc, sprijinindu-ma in maini si dand din picioare ca pentru a face timpul mai vesel. La umbra nucului era racoare si puteam sa admir in voie seninul cerului, sa privesc oamenii ce ieseau din curte, coborand treptele unei prispe ce tinea un tablou alb-negru infatisand o femeie cu tenul de culoarea laptelui si parul negru, ondulat, o camasa cu guler rotund si trandafiri mari avand intr-un colt o panglica de doliu. O asteptam pe bunica mea, ma luase de mana sa merg cu ea sa vada pe cineva, pentru ultima oara.

Nu prea iesea din curte prin sat decat la biserica si la cateva evenimente. In ziua aceea prietenele mele nu sosisera de la oras iar Mihaela (vecina mea) era plecata cu sora ei si mama la o verisoara asa ca am decis sa o insotesc pe bunica mea desi nu-mi placeau adunarile de genul, mi-era mila sa o las singura si as fi vrut neaparat o portie de coliva. Era cald…si mai cald simteam cand vedeam oamenii cu fetele transfigurate de suferinta, intorceam capul sa ma feresc sa citesc durerea dar auzeam, periodic, vaietele femeilor din casa. Deveneam din ce in ce mai agitata si incepea sa-mi para rau ca am venit, dand din picioare sa-mi distrag atentia pana bunica mea va iesi din curte.

Privind cerul ma intrebam de ce se intampla asa si ma intaream sa cred ca de fapt nimeni nu dispare, in special cand noi, toti copiii, vorbeam seara pe ulita cum exista sansa sa nu mori ci sa devii o fantoma si sa mai traiesti in aceeasi casa, sub alta forma. Unii chiar spuneau ca au vazut si au auzit  troscaneli de mobile, batai in usa, pahare cu apa golite, caramizi aruncate pe acoperis, lucruri mutate si prezente trantind usile.  Ma gandeam ca sigur oamenii aceia din curte plang fiindca nu pot sa vada ca femeia nu murise, era si ea acolo pe scaune dar nimeni n-o mai vedea.

Brusc, din acel senin, ma intreb ce-ar fi daca noi chiar traim intr-o jumatate de lume, cumva vedem doar o parte din ea, poate chiar mai putin de jumatate?

De exemplu cum stau eu pe banca ar putea fi cineva chiar langa mine si eu sa ignor? Ca si seara cand privesc cerul si ma intreb daca exista cineva care priveste inapoi spre mine?

Sau acest eveniment la care ma aflu sa fie doar o mica parte dintr-un lant de intalniri diverse in care nu este vorba  de suferinta ci de o bucurie a transformarii?

Daca eu ma concentrez doar pe fetele chircite si schimonosite de durere cum mai pot sa vad bucuria  de a deveni altceva? Imediat imi imaginez ca femeia  statea langa rudele ei incercand sa le arate ca nu au motive sa planga dar nimeni nu o vedea fiindca erau prea ocupati cu gandurile tragice.

Iese bunica mea, mergand incet, usor deranjata dar stapana pe sine si ma cheama sa plecam. Pe drum, desi vorbea putin, o intreb ce a vazut inauntru si cum s-a simtit. Imi spune ca durerea pare mare fiindca femeia era tanara si murise subit, neasteptat, dar in acelasi timp imi zice :

 

“Mam’mare, cea mai mare bucurie este sa te duci asa, rapid, peste noapte, sa nu simti nimic, sa nu te chinui ci doar sa pleci lejer chiar daca te plang dupa, pentru tine este cel mai bine sa calatoresti dincolo asa. Pana la urma, este un motiv de impacare ca ai trecut podul usor, inseamna ca ai trait linistit, in pace cu oamenii, ai avut grija de ceilalti si L-ai iubit pe Dumnezeu. Astfel, vezi tu, oamenii plang de dor nu de durere. “

 

Ma gandesc sa-i spun ce am descoperit eu cat stateam pe banca si o intreb daca noi vedem de fapt doar putin din ceea ce exista, de exemplu ca prin gardul vecinului din dreapta, cazut peste stiva lui de lemne dar infipt atat de bine in pamant incat tataie nu poate sa-l ridice, deci e pus chiar bine? Nu prea as vrea sa-i spun despre fantome fiindca daca vorbesc despre asta ma sperii si la noapte as vrea sa dorm cu geamul deschis.

Ma intreaba simplu… ce conteaza ?

Cand ma simt eu cel mai bine? Cand ma preocup cu ganduri sau ma joc? Cand alerg prin iarba, ma ascund dupa capitele de fan din mijlocul curtii si caut pisica printre paie, cand sar de pe marginea grajdului peste drugile de coceni, cand rad cu prietenii mei, cand las vantul sa bata peste mine sau cand incerc sa-l opresc, gandindu-ma daca bate in directia potrivita si ce aduce cu el?

 

“Cand ploua te bagi sub streasina, chiar de iti place ploaia tu vrei sa o privesti deseori fara sa te uzi. Te face sa te simti bine astfel?”

Stia ca stau ca o pisica urcata pe marginea prispei, cu fundul pe o patura, privind stropii de ploaie din curte si de peste gradina. Cu sora mea stateam in patul de paie amenajat deasupra beciului dar cand eram singura imi placea sa ma sprijin de una dintre coloanele de ciment.

“Da, normal ca ma simt bine.”, ii raspund eu, gandindu-ma ce vrea sa insemne sau sa-mi arate?

 

“Atunci  cum ar fi daca timp de 40 de zile, pana ne vom intoarce la aceasta casa, ai gasi in fiecare zi cate un motiv sa te simti bine? Sa fii fericita indiferent ce vezi in jurul tau?

Ai putea sa gasesti in fiecare zi bucuria de a trai?

Fiindca…

La finalul unor astfel de 40 de zile crezi ca ai putea sa spui atunci ca ai vazut doar o parte din lume, aceea care s-a prezentat prin diverse evenimente, sau ca ai vazut totul? “

 

Pe tabla mea stau insirate cateva puncte esentiale pentru mine. Pe canapea este suficient loc pentru cateva persoane, am pregatit ceai proaspat si caietele cu foi libere, pixuri, cateva schite pe niste coli. In calatoria de 40 de zile voi merge din nou incepand de astazi, numai ca acum stiu ca nu sunt singura… am canile pregatite pentru fiecare dintre voi.

 

Sa recapitulam:

  1. Oamenii plang de dor, nu de durere.
  2. Cerul senin induce pace in suflet.
  3. In fiecare eveniment exista un motiv de bucurie, trebuie doar sa-l gasesti.
  4. Orice practicat 40 de zile devine cu usurinta un obicei, alege sa fii fericit in fiecare zi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s