O noua descoperire.

Poate tu nu iti mai amintesti de mine. Este de inteles. Poate vei nega ca m-ai vazut vreodata. Inteleg. Poate nimic din ce-ti voi spune nu-ti va trezi nici un fel de senzatie, nici o scanteie de curiozitate sau poate nici nu-ti va incerca memoria. Este de inteles. Sunt multe lucruri pe care si eu incerc sa le uit, dar nu reusesc, desi am vrut sa le ascund intentionat undeva pentru ca astfel m-am gandit ca poate, vezi tu, noi doi vom aveam sansa sa luam totul de la capat. Cumva, ca un nou nascut, un nou inceput. Am procedat bine? A fost nepotrivit? Se putea sa fi ales altceva? Nu stiu. Atunci cand am decis sa sterg cu buretele totul si sa ofer locul de-nceput tuturor, am considerat ca tu meriti sa traiesti prin propria ta experienta  aceleasi sentimente pe care le-am trait si eu, cand am ajuns aici, unde suntem acum.

Am vrut sa iti dau sansa sa vezi, sa intelegi ca incepand cu fiecare viata poti reconstrui totul, exact cum iti doresti.

Ceata deasa, apoasa, inconjura tinutul de cum am intrat in atmosfera, stiam ca nori densi erau stransi in jurul planetei de mai bine de cinci circuite planetare de cand o survolam dar stiam ca este doar un invelis de protectie. Pe ecranul panoului de control se vedea destinatia noastra, radarul nostru reusise sa gaseasca un loc in care miscarile placilor erau stabile. Ne-am indreptat intr-acolo, nestiind ce vom gasi. Dupa primul strat de aer, printre invelisul gros al norilor de abur rece, am inceput sa coboram rapid. Tyndeas, mi-am indreptat privirea spre el, statea concentrat in stanga mea. Era calm si curios. Ochii lui mari ardeau de nerabdare si nu era necesar sa intreb ca sa-mi dau seama ca era tipul de planeta pe care mereu si-a dorit sa o descopere, fiindca in multe ocazii, printre gigantii de gaz sau coloane de asteroizi, stele cristalizate in roci luminoase, nuclee din foc azotat, planete inghetate cu gradini imense in care figurine translucide iti incantau imaginatia, cercuri interminabil de inalte incropite de vanturi rapizi, coloane ratacitoare de nisipuri miscatoare, munti de rubin stralucind in lumina fina a unui soare nou nascut, ape azurii si planete invesmantate in titan, calatoria noastra se dovedise … usor plictisitoare. Isi dorea sa gaseasca provocarea vietii, ceva mai mult decat o simpla calatorie in care vom recolta cateva mostre de metal, sol, aer, apa, vom fotografia tinutul, vom evalua adancimea straturilor protejatoare, posibilitatea de alunecare, marginile suprapuse ce influenteaza  suprafata, urmarirea vitezei de rotatie care accentueaza miscarile placilor, ce se gaseste la suprafata solului si cat va mai dura pentru atingerea unui nou punct al dezvoltarii, introducerea luminii printre invelisul de abur dens, racitor. Pentru aceasta planeta, lumina fusese doar o nuanta alburie, difuza, raspandita inegal in doar o parte din timpul in care ea se afla indreptata catre centrul sistemului in care se rotea. Marimea o facea perfecta pentru posibilitati nenumarate, asemeni surorii sale, planeta rosie, Martiius, pe care petrecusem perioada dinainte de a porni spre aceste tinuturi. Pe Martiius viata ne parea placuta, asezarile locale faceau posibile schimburile de incarcaturi in caile dintre galaxii, cel putin cativa dintre locuitorii sai ajunsesera deja aici, inainte noastra, povestindu-ne  cate ceva. Evaluau in circuite planetare ca va dura mai mult decat crezusem noi pana la formarea inchegata a norilor si risipirea cetii, pentru a favoriza patrunderea luminii solare peste sol. Temperatura planetei era nepotrivita pentru locuitorii Martiius-ului, cu mult sub nivelul lor de supravietuire, dar  folosind echipamentul adaptor reusisera sa preia cateva mostre de la suprafata solului. Racirea ei fusese un proces indelungat si, aparent, inca neincheiat.

Nu stiam despre alte expeditii pe Terra, planeta fusese declarata tinut neexplorat la ultima gala a coloniilor, atunci cand Tyndeas si cu mine am decis sa ne imbarcam in aceasta calatorie. Pregatirea propriu-zisa nu durase mult din momentul deciziei caci aveam amandoi experienta multiplelor aventuri ce ne invatasera sa ne pregatim temeinic in cel mai scurt timp, in conditii de maxima tensiune, in orice mediu, asigurandu-ne necesarul  pentru a  acoperi scopurile unei calatorii, calculand riscurile si minimalizandu-le.

Eram doar noi doi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s