Ce reprezinta frumosul in viata ta?

 

As putea incepe cu sfarsitul, trecand scurt cateva concluzii si facand un mic rezumat, urmat de titlu, la final, pentru a mai schimba ordinea prea mult folosita a unei postari. Diversitate.  Toate regulile acestea de scriere sunt uneori atat de riguros respectate incat in continut ramane doar structura, uitand de prezenta emotiei. A sentimentului ce ne coloreaza vietile, cel putin pe-a mea. Este frumos, este bun, este valoros si matur sa respecti criterii ale esteticului, sa le deprinzi, sa jonglezi cu ele in discurs, pe coli, ascunzandu-le fin printre randuri, transformand o recomandata intr-o scrisoare parfumata, notand un episod din viata pe hartie fina, asternand emotia cu gratie.

Cam unde suntem acum. La sfarsit, pe cand inceputurile au fost undeva demult, in alta lume, cu alte legi, alte reguli, o alta ordine si alte criterii ale esteticului si nu numai.

Adevarul, ma intreb eu, care este: Chiar conteaza cum incepi sau cum termini sau ceea ce sta pe randuri este ceea ce te face sa intelegi,  sa speri sau, daca poti, sa simti macar o parte din ceea ce citesti intr-un text?

Dar sa vorbim despre frumos.

Femeie fiind, mi-am dedicat ceva timp din viata mea intrebandu-ma daca eu sunt frumoasa. In primul rand ocupandu-ma de frumusetea de ordinul fizic.

– Cum arata fata mea, ce tip de rasa ma incadreaza in specificul sau, ce caracteristici i se atribuie acelei rase, daca le regasesc in mine, daca exista predispozitii fizice sau sensibilitati?

Am conchis ca fac parte din rasa caucaziana, trasaturile mele fizice incadrandu-se in descriere.  Am inteles ca nu am aceleasi caracteristici cu reprezentantii  celorlalte rase (mongola, malaeziana, etiopica, americana) fiecare avand trasaturi specifice, adaptate mediului in care traiesc. In antichitate masuratorile unghiurilor formate din intersectarile liniilor pe verticala si orizontala ce acopereau corpul si craniul uman stabileau criterii de evaluare. Casatoriile mixte au permis transmiterea  genelor diverse de-a lungul generatiilor, formand noi caracteristici (stiinta poate determina prin teste ADN provenienta fiecarei persoane) ce au modificat si criteriile de evaluare ale frumusetii de-a lungul timpului.  In pictura, forma corpului apreciata s-a schimbat odata cu fiecare curent artistic. Actualmente, privind modelele folosite in industria modei  realizez ca nu corespund cerintelor iar pentru reclame se folosesc machiaje corectoare.  Inteleg ca notiunea de frumusete fizica este un element ambiguu.

Singura constanta legata de frumusetea fizica de-a lungul timpului a fost aspectul sanatos care s-a mentinut de-a lungul mileniilor.

Confuza daca sunt cumva frumoasa sau nu ma vad nevoita sa trec la urmatoarea categorie -caracterul meu.

– Caracteristicile mele caracteriale reprezinta o valoare sau sunt mai mult prezente ca o influenta negativa asupra mea?

Aici am avut ceva mai mult timp de petrecut. M-am intrebat ce reprezinta pentru mine frumosul? Ce incadreaza acest concept?

Mi-au trebuit 28 de ani de zbucium incheiati cu o calatorie in lume care sa-mi dea linistea favorabila acestor intrebari esentiale in viata unui om. Si multa analiza a tipului de caracter pe care il am sau l-am dobandit de-a lungul timpului, ce fapte am savarsit care au evidentiat anumite trasaturi si cum pot lucra eu pe parcurs cu mine insami, in vederea imbunatatirii.

M-am intrebat, analizand trecutul, daca eu pun pret pe valorile vietii, pe lucrurile pe care le-am  savarsit, care sunt alegerile pe care le-am facut, ce ganduri le-au determinat, daca sunt valoroase aspiratiile mele  si interesul fata de educatie?  Sau fata de mediul inconjurator?

Intr-un weekend, la un eveniment, vorbeam cu o domnisoara, studenta la o facultate din Bucuresti, care-mi marturisea ca s-a gasit putin deceptionata de slaba prezenta a colegilor sai la cursuri. A inteles ca nu toti studentii au inclinatie spre domeniul de studiu ales, astfel ca in slaba prezenta se observa rareori dedicatie si entuziasm. Imi spunea domnisoara, printr-un exemplu, ca exista cazuri in care o meserie iti poate sustine stilul de viata – chiar inflorindu-l, fara a mai fi necesar a urma cursurile unei facultati. Ceea ce mie imi pare posibil si sunt de acord ca deseori multi dintre noi urmam cursuri fata de care nu simtim o atractie puternica dar care ne aduc informatii noi, in limita timpului pe care il investim in cursurile respective.  Daca se vor dovedi folositoare pe parcurs ramane de vazut, viata fiecarui om fiind responsabilitate proprie.

Privind in urma, ca pentru a invata din istorie, vad cum doar in ultimii 200 de ani, timp in care sistemul de invatamant a suferit schimbari dramatice devenind astfel disponibil la scara larga tuturor claselor sociale, umanitatea a trecut din intunericul evului mediu in epoca descoperirilor stiintifice, a infloririi artelor si a revolutiei industriale, medicale, astfel ca durata de viata a crescut, conditiile de trai s-au imbunatatit iar siguranta sociala s-a dezvoltat treptat. Astazi calatorim oriunde prin mijloace ultra rapide, stiinta face progrese uimitoare, cenzura incepe a se fisura, treptat incepem a dobandi notiuni tot mai complexe, legile fizice releva noi descoperiri, posibilitati infinite.

Ceea ce timp de milenii a fost speculat (teoria aparitiei universului, atomilor) a fost nu doar dovedit  dar si testat in ultimii 100 de ani.

Accesul la educatie a produs rezultate fabuloase in timp foarte scurt. Gandindu-ma la ceea ce-mi spunea domnisoara respectiva nu pot sa nu aprob ca exista, intr-adevar, o lipsa de specializare sau mai bine zis un mix intre diferite domenii care produc un rezultat usor confuz  ce nu-si gaseste corespondent in lumea platita a capitalismului. Astazi poti accesa cu usurinta un program educational pe care il poti incheia cu rezultate maxime dar care nu-ti asigura traiul. Ce ramane de facut? As vrea sa am un raspuns.

Ce am observat eu de-a lungul timpului si ce este incurajat prin exemplele celebre  este ca oamenii care isi urmeaza pasiunile dobandesc pe masura ce isi exerseaza acele pasiuni si o modalitate de a le fructifica. Timpul investit in studiul si practica acelor pasiuni devine direct proportional cu castigul.

Pentru femei, educatia a fost mai putin incurajata decat pentru barbati, femeile fiind, in schimb, motivate sa dezvolte abilitati necesare unei armonii casnice.

Din fericire, in timp, lucrurile au evoluat si femeile isi pot valorifica capacitatile nenumarate in varii domenii.

Exista nenumarate femei care au contribuit la progresul global, aducand inovatii in domeniul medical dar si in stiinta, pe langa munca efectuata zilnic in cadrul familiilor de-a lungul mileniilor! Cel mai recent exemplu eu l-am gasit aici si altul la fel de interesant aici .

Cat de frumos este acest fapt? Pentru mine, educatia reprezinta nu doar o poarta spre alte lumi dar posibilitatea de a ridica pragul constiintei unei persoane, de a o face capabila sa perceapa oamenii si lumea din jurul sau. Daca facultatea este o modalitate de a genera un venit  fiecarei persoane nu pot sa ma pronunt fiindca nu eu traiesc viata fiecarei persoane care merge sa studieze la facultate insa educatia deschide posibilitati nelimitate.

Orice informatie noua poate fi folositoare – cand ?,nu este determinat cu aproximatie – dar cu siguranta momentul propice se va prezenta mai devreme sau mai tarziu. Incurajez educatia la toate varstele si in toate domeniile. Incurajez urmarea pasiunilor caci astfel timpul investit nu va parea un sacrificiu ci o placere care va genera satisfactii nenumarate.

Aceasta imi pare mie o adevarata frumusete, recompensarea timpului investit intr-o pasiune. In aceeasi categorie incadrez si generozitatea. Un alt aspect care mie imi inspira frumusete, o caracteristica feminina, pura.

Generozitatea sau ca sinonim – altruismul. Prietenele mele mi-au dat ca reper al altruismului un simbol religios. Isus Hristos, ca simbolul omului care si-a pus viata in slujba celor din jurul sau, transmitand mesajul iubirii intre oameni.  Dumnezeu intrupat in om. V-ati intrebat ce reprezinta acest lucru, care sunt caracteristicile acelei persoane divine?

In dex gasesc :

ALTRUÍSM s. n. (în opoziție cu e g o i s m) Dispoziție de a acționa dezinteresat, trecînd peste interesele personale, în favoarea altor oameni sau a întregii colectivități. Fondul literaturii adevărate nu e de loc egoismul, ci altruismul cel mai larg și mai simpatic. 

Pentru mine generozitatea se manifesta in momentul in care un om isi foloseste timpul astfel incat din rezultatul generat sa beneficieze nu doar el ci intreaga comunitate din care face parte. Ca si exemplu  de persoana care reuseste a face acest lucru am sa-l dau pe Daniel Zarnescu, pe care il gasiti aici dar si Marius Simion, pe care il gasiti aici: http://nlpmania.ro/blog/.

 

Astfel, daca un om isi foloseste timpul investindu-l in pasiunile sale, creand cu entuziasm, dezvoltandu-se pe sine, orientandu-se catre progres, rezultatele timpului sau investit se vor concretiza in munca recompensata, valorificata la scara larga, contribuind la progresul unei comunitati si nu doar asigurandu-si un trai. Un alt exemplu poate fi chiar un fermier care isi dedica timpul ingrijirii produselor cu care va asigura necesarul de hrana a multor familii.

Cat de frumoase sunt aceste caracteristici spirituale? Le numesc spirituale fiindca aceste caracteristici depasesc sfera materiala, economica si politica, incorporand totodata moralitate si fiind personale cu posibilitate de amplificare.

Cat de mult conteaza, prin comparatie, aceste insusiri cu masura unghiurilor ce seteaza criteriile fizice de evaluare ale frumosului?

Generozitatea se manifesta si prin tandrete, intelegere, iertare (caracteristici materne)  si … evitarea prejudecatilor. Un exemplu despre necesitatea prezentei de spirit  aveti aici: Cu capul printre nori.

Astfel ca eu inteleg urmatorul lucru: in vreme ce caracteristicile fizice si genetice ne separa, atributele spirituale si morale ale caracterului unui om gasesc  unitate in umanitate, generand prezenta frumosului la scara larga si nu un ecou doar in rasa din care provenim sau natiune.

Prin educatie se realizeaza culturalizarea, inaltarea spiritului, invatarea din greseli, acceptarea mai multor ipoteze, schimbul de idei indiferent de preferinte sau provenienta, evolutie.

Prin generozitate, caracteristica ce pentru mine reprezinta esenta energiei feminine, rezultatele cristalizate de-a lungul vietii unui om pot fi fructificate in cadrul umanitatii, prin daruirea fara asteptari a celei mai de pret resurse de catre cel care il investeste direct: timpul.

Generozitatea poate insemna si a sustine pacifismul. Din trecut putem observa ca acolo unde violenta exista, progresul este limitat. Pentru mine, a nu trage o palma cuiva, cu toate ca in interior simt o tensiune crescanda, reprezinta a sustine pacea. Exista momente in viata in care iti este testata intens stapanirea de sine si compasiunea. A nu raspunde unor vorbe instigatoare de asemenea este un raspuns nu doar de generozitate dar de intelegere ca scopul nostru este de a evolua impreuna ca umanitate. Astfel -> A evita potentiale conflicte.

Pe cat posibil, incerc a le evita si a ma stapani, pe cat posibil (cea mai mare provocare o gasesc in familie unde ranile emotionale  din trecut  apasa pe butoane daca eu cad in plasa lor).

Este necesar a ma evalua periodic, a invata din greselile mele (ma intreb cum ma percep ceilalti si  cum ii percep eu pe ei), a-mi aminti ca de fiecare data cand cad in plasa tensiunilor – tot eu ma simt rau dupa. Nu-i asa ca dupa o cearta tot noi ne simtim rau?

Practicand evaluarea periodica imi dau sansa sa evoluez ca fiinta, sa evit posibilitatea de a recadea in conditia primara, de a-mi folosi inteligenta pentru a depasi blocajele si a ma dezvolta continuu.

Poate sunt putin exagerata dar ati vazut vreodata capela sixtina? Pictura lui Michelangelo imi inspira acel sentiment de pace sufleteasca si incredere  in capacitatile ascunse ale unui om, acelea care trezesc nu doar simtul artei si al frumosului, ci emotiile unei vieti interioare care cauta a crea in lumea exterioara  prin atingeri fine de penel sau note muzicale, esente seducatoare, tesaturi , cuvinte, petale de flori, timp dedicat in prelucrarea spiritului si rafinarea sa fara a astepta recompensarea orgoliului ci mai degraba punerea in lumina a frumusetii nevazute a vietii, aprecierea fragilitatii din fiecare dintre noi, cu modestie contribuind la evolutia intregii specii.

Cand Dumnezeu l-a creat pe Adam din dorinta de a darui viata unei specii care sa se bucure de tot ce exista pe pamant, primul organism cu posibilitate de atingere a conditiei divine – iubirea fara interes material – contactul stabilit intre ei a fost printr-o privire urmata de atingerea pe mana stanga, mana inimii.

Poate sugera acest lucru (a nu avea interesul recompensei) si ridicarea pragului de constiinta?

Ce reprezinta pentru voi intalnirea privirilor?

 

Daca urmarim scrierea Bibliei, tot ce a avut nevoie Dumnezeu pentru a construi o lume in care pacea sa armonizeze sufletele, sa bucure inimile, sa sadeasca viata in  primavara si sa culeaga rezultate in toamna, s-a gasit pe aceasta planeta. Toate elementele necesare au corespuns resurselor deja existente, generand viata sub razele luminoase.

Ce este – Electronul? O mica descriere aici: http://www.fizica.unibuc.ro/fizica/Studenti/Cursuri/doc/Rusu_curs/cap2.pdf

Urmand calea divina putem spune ca acelasi model se poate aplica si omului?

Tot ceea ce are nevoie omul pentru a construi in viata o cale autentica si folositoare tuturor (nu doar siesi), gaseste in interior, in universul nelimitat de resurse, talentele sale innascute, pe care este necesar a le identifica apoi prelucra in lumina – creand cu pasiune, conturand frumosul in lumea sa exterioara.

Astfel devenind  acel  om ridicat la conditia divina – incorporand frumosul din interior.

 

Pentru mine, frumosul reprezinta:

  1. Alegeri inspirate care sa-mi sustina viata fizica.
  2. Educatie.
  3. Generozitate si compasiune practicata cat mai des.
  4. Detasare de trecut – lucrez la asta.

 

 

 

 

Increderea de a imi lasa viata pe mainile cuiva, asa, ca intr-o scurta calatorie de cinci sau zece minute intr-un carusel, lasand lumina verii sa-mi coloreze pielea si simturile distrate de miresmele proaspete, dulci, inflorate cu accentul naiv al copilariei n-o cunoscusem dar  acum intelesesem ca riscul nu vine prin calatorie. In numai trei secunde de cateva ori ma intrebasem, in sinea mea,  daca chiar am de gand sa accept pana la a lasa sa-mi scape printre buze … da, merg. Mi-a placut sa privesc incantarea reflectata in ochi, relaxarea buzelor  ce pana la primirea raspunsului asteaptau stranse intr-o linie tensionata si tresarirea pielii, care pare imbatata cu entuziasm si pe care emotie o simti degajata apoi in intreg corpul tau potrivindu-ti pulsul pentru ce stii ca are sa urmeze, aprinzandu-ti obrajii si facandu-ti degetele sa conlucreze cu intreg trupul la alcatuirea urmatoarei scene. Mi-a asezat casca cu grija pe cap, peste par, apoi mi-a dat parul, urmarind sa nu prinda nici un fir in incuietoare, usor cu mana spre spate, de pe fiecare umar dar fara a-mi deranja manecutele de matase ale rochiei. Stateam, asa, in picioare si ma simteam ca o copila ce urmeaza sa mearga pentru prima data undeva unde n-a indraznit sa viseze ca va ajunge fiindca i-a fost teama ca daca ar fi indraznit si totusi n-ar fi ajuns atunci dezamagirea ar fi lasat un gol in suflet, asa cum s-a mai intamplat si in trecut. N-as fi indurat de aceasta data asa ca am tacut desi as fi vrut sa-i spun ca era un secret ce nu l-am putut pronunta niciodata, nici macar pentru mine, ca dintotdeauna am visat, print-un sfert de geana si cu mainile peste ochi, ca am sa ajung la acest moment dar ca nu mi-am spus-o niciodata fiindca mi-a fost prea teama. M-am gandit ca atunci, cu siguranta, ma va crede puerila, nu era de ajuns ca erau lucruri pe care eu nu le cunosteam ce pentru el erau deja obisnuinte si m-am speriat, dorindu-mi sa nu-l sperii pe el. Complexul acesta de varsta cred ca ma inspaimanta cel mai mult. Nu diferentele dintre noi, caci acelea stimuleaza pana la urma curiozitatea, sau faptul ca erau parti din lume necunoscute mie ci  teama ca poate erau parti care pe mine ma fascinau si nu voiam sa descopar ca … altcineva este deja plictisit de ele.  Soarele era bland, era inca devreme, abia asteptam sa ajungem. Imi pusesem in geanta o carte cu o mica poveste a unui scriitor ce avusese un succes rasunator vorbind despre prima sa iubire. Tinea in piept, pe coperta cartii, o floare rosie, imbracat ca pentru o zi de weekend,  in privire purtand increderea aceea data de maturitatea atinsa nu cu anii ci prin experienta directa a suferintei. Voiam sa o citesc pe nisip, in racoarea brizei, ascultand in surdina sunetul linistitor al marii, respirand aerul acela sarat amestecat cu scoica, stiind ca sunt cel putin cateva pagini pe care le voi regasi in viata mea si cumva, parca…m-as fi mintit daca nu mi-as fi recunoscut ca…

As fi vrut sa fie cartea …despre mine.

 

Am tras aer in piept, am deschis ochii, tinand geanta pe umar, am coborat usor treptele si am mers spre lac sa pot comanda o cafea pe care s-o savurez in timp ce-mi voi nota gandurile in linistea diminetii, la aceeasi masa din colt.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s