Lumea mea de vis.

Dimineata soarele te incalzeste bland in timp ce tu meditezi linistita pe marginea lacului, ascultand sunetul vazduhului in tihna. Este o senzatie de pace adanca pe care o simti langa lacul Bicaz, linistea naturii avand efectul acesta fara stradanie. Cateva case se vad insirate pe dealurile ce imprejmuiesc lacul iar in departare se zareste Ceahlaul. Cu usurinta poti distinge ciocanitorile ce-si gasesc de lucru prin brazii de pe maluri, bocanituri confundate poate cu toaca Ceahlaului, sunetul feluritelor pasari ce-si dezmortesc aripile pe deasupra lacului si a acelora care isi canta bucuria zilei ascunse printre crengi. Ocazional, cate un peste mai face un mic salt, raspandind in urma sa vibratii ritmice pe suprafata apei.

La o prima vedere totul pare static. Respiratiile se acorda cu ritmul lent al norilor pufosi ce tranziteaza intinsul apei, fiinta ta disipandu-se si totodata incorporand  momentul ca intr-un tablou. Ma simt bine in natura si simt pasii prietenului meu englez ce acum coboara mirat spre lac dupa ce m-a cautat prin pensiune.

Imi place sa stau in locuri retrase in natura, undeva unde sa fiu doar eu si ea. Este parte din mine in acel moment, respira odata cu mine iar eu traiesc prin ea. Ma face sa visez la o lume in care animalele nu aud zgomotul pustilor, oamenii ingrijesc mediul si se ingrijesc de ei insisi, ideile circula liber in vazduh asemeni pasarilor, copiii sunt rodul iubirii implinite nu egoiste si spiritul de comunitate se reflecta in calitatea crescuta a vietii.  O comunitate globala a pacii. Pana anul trecut vedeam lucrurile usor diferit, in sensul ca acceptam sa merg conform majoritatii…sa ma inscriu in modelul general de trai, simtind deseori nefericire in acea nevoie de a “te conforma majoritatii”. Am decis ca in acel mod nu mai pot trai, pentru mine nu mai functioneaza, am nevoie de propria mea cale.

Unesco – in noiembrie 1945, cu participarea a 40 de reprezentanti ai diferitelor state ale lumii, isi  stabilea ca organizatie  in actul constitutiv urmatoarele :

Sa initieze in istoria omenirii o era diferita de cea care tocmai se sfarsise, sa initieze o ordine mondiala in care nici un stat sa nu poata trage o cortina in jurul populatiei sale sau sa o indoctrineze sistematic cu cateva idei inguste si rigide, o epoca in care sa domneasca un adevarat spirit al pacii, pentru ca ideile sa circule liber de la o natiune la alta si pentru ca, in loc sa fie asmutiti, indobitociti si manipulati de ideologii totalitare indivizii sa fie educati pentru a se folosi de ratiunea lor. 

O organizatie, fie ea si cu participarea a 40 de tari la infiintare, poate ramane izolata daca dezvoltarea sa nu este sustinuta unitar si  continuu prin diferite mijloace pentru combaterea ignorantei.

In Romania, ca de altfel in Europa de Est, prezenta regimului comunist a limitat accesul la educatie si cultura atat fata de propriul fundal folcloric cat si a influentelor culturale din exteriorul tarii. Dupa revolutia din 1989 tara s-a vazut intr-o perioada confuza de tranzitie, lipsa unui nucleu politic capabil a dirija o societate confruntata cu incertitudinea producand fisuri din ce in ce mai pregnante in structura sociala de formare a cetatenilor responsabili si liberi – paralel  diminuand sentimentul de comunitate. Efectele s-au vazut in pierderea treptata a fortei de munca, a locurilor de munca, emigrarea valorilor, scaderea eficientei educatiei.  Am ajuns a fi spectatori la drama politica si criza sociala, o criza identitara.

 

Ma gasesc la momentul unui bilant. Mi-am pus viata intr-o carte si sub analiza. Totodata stiu ca un individ este produsul unei societati si este incorect a-l sustrage mediului de provenienta pentru a face o evaluare justa.  Astfel ca ma intreb care este stadiul societatii romanesti in care am crescut si in care am ajuns in acest moment? Cum ma ajuta pe mine sau ma sprijina aceasta societate? Cum ma influenteaza?

Daca ma regasesc in acest mediu, cum vad oamenii care aleg sa participe sau nu la viata sociala si-si aduc contributia prin incurajarea responsabilitatii si a initiative constructive? Recunosc acest mediu ca fiind propice pentru continua mea dezvoltare? Exemplul Unesco ma invata ca o singura voce are un efect limitat daca nu este acceptata si sustinuta, prin prisma educatiei si ratiunii.

 

Astfel am plecat la o plimbare prin tara

Mergand pe cararile sufletului am poposit intai la Bicaz. Pensiunea la care am oprit este a unei familii, cu numeroase locuri de cazare si atmosfera calda, primitoare.

Linistea din imprejurimi adauga la micul dejun sau cina servita pe terasa, cu priveliste si mancare proaspata, pregatita cu daruire. Am gustat cea mai buna placinta cu mere sau branza dulce pe care am servit-o vreodata undeva. Dar oferta este diversificata iar serviciile impecabile. Felul relaxat si ospitalier al acestei familii m-a cucerit de cand am intrebat despre disponibilitate. Noi, printr-un noroc chior, am gasit locuri pentru o noapte asa ca recomand rezervarea, detalii aici .

Din zona Bicazului am mers spre Vatra Dornei unde am ramas pentru o noapte si unde o plimbare pe dealuri s-a incheiat cu o intalnire cu o cireada de vaci.

A doua zi am continuat calatoria trecand prin pasul Tihuta unde privelistea  este fermecatoare. Ne-am oprit la o cafea pentru a absorbi in liniste peisajul.

Drumurile dintre Moldova si Transilvania m-au surprins, fiind in conditie foarte buna, iar frumusetea naturii a transformat timpul petrecut in masina intr-o calatorie prin tara minunilor.  Traseul ne-a condus la Cisnadie unde am gasit o pensiune la care, dupa multe ore de condus, am facut un compromis de a ramane desi camerele erau abia eliberate iar gazda  cam rosie in obraji.  Sibiu este un oras in care m-as intoarce mereu cu placere. Mic si cochet, linistit, cu optiuni culturale variate.

Dar surpriza cea mare a venit in judetul Alba. Inainte de a pleca in calatorie intentionam sa nu facem nici o rezervare, dorind sa exploram ce ne rezerva traseul insa experientele primelor nopti ne-au dat de inteles ca este mai intelept sa facem totusi o rezervare daca vrem sa ramanem mai multe zile intr-o locatie. Astfel am gasit pe internet Pensiunea Iedera, cautand o casuta traditionala.

Pianu de Sus este un  mic sat la vre-o 50 km de Alba Iulia. La el se poate ajunge fie pe E81 dinspre Alba Iulia sau pe autostrada dinspre Sibiu, fie  prin satul Rachita de pe Transalpina.

Pensiunea este de fapt…casuta bunicii, o casuta de basm.

 

Fiecare obiect din aceasta pensiune este un obiect traditional romanesc  iar familia in grija careia se afla este ca si parte din familia ta. Uta si Liviu Muntean sunt doi oameni extraordinari care iti pun la dispozitie tot ce se gaseste in curte pentru a-ti face sederea cat mai placuta.

Pensiunea dispune  atat de camere duble cat si pentru grupuri  iar in curte exista loc de joaca si pentru copii si pentru adulti, posibilitatea unui foc de tabara si a unui gratar. Dulceata de zmeura facuta de mama Uta este nemaipomenita iar daca o rugati frumos va poate servi cu o cafea cu cardamom.  Exista o bucatarie utilata la parterul casutei care are iesire in gradina, cu geamuri mari, unde pot fi preparate retete delicioase sau ceai in timp ce ploaia bate-n geam. In zona se gasesc cateva manastiri si se pot face trasee turistice, este o zona linistita, potrivita pentru relaxare si reconectare. In padurea din spatele casei se pot distinge numeroase pasari care iti ocupa dimineata cu cele mai frumoase triluri. Detalii aici :

https://www.facebook.com/pensiunea.iedera/?pnref=lhc

 

14859539_10154165217057568_373408793_oDaca te cazezi in camera 4 – denumita vita de vie…poti sta pe terasa si respira in linistea serii…multumind vietii pentru un moment de ragaz. Bernie (unul dintre cainii familiei) se va ocupa de paza, sa nu te deranjeze nimic in timp ce gandurile iti zboara la persoanele dragi.

 

Bernie

Sunt multi oameni pe care ii intalnim pe parcursul vietii, unii dintre ei ne inspira, unii ne ranesc (fara sa vrea intentionat), unii ne fac sa cerem mai mult de la noi insine – stimulandu-ne sa devenim mai buni, mai generosi, mai iertatori, mai cumpatati…si unii pe care doar ii citim. Cateodata regasesti parti din tine in fiecare om care-ti trece calea, la un moment dat, si acest lucru te poate inspaimanta.

 

Eu, ca sa ma incurajez, imi spun ca totul este un joc, pe care il joc in fiecare zi cu aceeasi curiozitate din copilarie, cu acelasi entuziasm, chiar si atunci cand plang, chiar si atunci cand ma plang ca ma streseaza cineva, chiar cand rad ma asigur ca rad cu toti porii si cu toata inima, cand ma cert – o fac complet, cand actionez acum stiu ca ceea ce ma inspira este ceva mai presus de cotidian…si exista cativa oameni carora vreau sa le multumesc prin aceste randuri, fiindca prin munca lor am ajuns aici.

 

Dar in fiecare om pe care il intalnim sta o parte din fiecare dintre noi, din complexitatea noastra de fiinte, o mica reflexie ce poate a lipsit a fi constientizata anterior si prin momentul intalnirii ajungi a o adauga in viata ta. Fizic suntem diferiti, ca personalitate suntem unici, spiritual suntem parti de lumina integrate in natura…iar cea care uneste totul…

Constiinta adevarului unic –  Iubirea, o noua era a omenirii.

 

 

Exista mult mai multe lucruri frumoase decat toate pe care le lasam in urma, o sa vina vremea imbratisarii intr-o umanitate unita in diversitatea ei. 

14813207_10154165217557568_751543559_o

One thought on “Lumea mea de vis.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s