Design interior in armonie cu sufletul tau.

 

 

Vi s-a intamplat sa va treziti vorbind, surprinzandu-va de ceea ce tocmai ati spus? Mie da. Cand am inceput a acorda atentie in detaliu cuvintelor pe care le verbalizez am inteles ca foarte multe ma surprind caci nu recunosteam in interiorul meu asemenea idei, dar ele existau in mintea mea.

Foarte multe dintre aceste continuturi erau preluate din situatiile in care ma gasisem anterior, prin prisma familiei, prin prisma anturajului, a tot felul de situatii sociale in care inregistrasem cuvinte, idei, convingeri foarte multe care nu erau doar depasite dar si nepotrivite pentru situatia in care ma aflam. Ma intrebam cum lumea mea interioara este reflectata atat de complex la exterior dar eu nu-mi dau seama de intelesurile ei, chiar de este o proiectie a starii mele interioare? Ce credeti? De fapt … nu eram constienta de starea mea interioara pe deplin. Am citit nenumarate carti despre spiritualitate si cum sa iti poti linisti tumultul interior, unul dintre mentorii mei spunea sa-ti urmaresti gandurile zilnice pentru a le putea identifica pe cele care te saboteaza (in sensul ca nu sunt in acord cu ceea ce iti doresti in acel moment), si cu toate astea a-ti urmari gandurile si emotiile zilnic nu este floare la ureche. Necesita angajament de durata, uneori extins chiar pe o perioada de cativa ani. Dar merita fiindca inveti sa inlaturi surplusul de informatie necorespunzator personalitatii tale.

Nu-i asa ca atunci cand te muti intr-o casa noua, chiar de este curata, vrei sa mai faci tu curatenie inca o data, sa te asiguri ca in noua locuinta va starui din acel moment de inceput propria ta esenta?

 

Cum ar fi daca am aplica acelasi lucru si pentru propriul nostru corp si propria noastra minte?

 

Sa incepem treptat a curata surplusul de ganduri si stari care nu ne sunt necesare, fie pe o perioada determinata sau extinzand acest obicei cat dorim. O agenda in care sa notam cele mai frecvente ganduri pe care le surprindem ar fi minunata.

Sub fiecare gand notat putem alatura doua intrebari :

  • Chiar este adevarat acest gand?
  • Il recunosc ca fiind al meu, in acord cu starea mea interioara?

 

Prima situatie pe care am remarcat-o in trecut ca fiind prezenta zilnic in viata mea, in diferite ipostaze, a fost graba.  Pentru mine, in spatele acestei grabe statea convingerea conform careia daca nu termin de facut lucrurile propuse sau daca nu ma grabesc sa ating un scop,  mai repede decat imi propusesem ca pentru a obtine confirmarea atingerii inainte de termen (crazy person), ceva se va intampla, intr-un sens negativ. De regula era teama ca voi obtine un rezultat defavorabil sau pur si simplu nu voi reusi ce-mi propun. Convingerea ca daca nu obtin “x” lucru va fi ceva rau ma impingea catre sentimentul grabit, anuland rabdarea si creand agitatie in interiorul meu, sustinand stresul in ritm cotidian.

N-am timp, ma grabesc, sa mergem mai repede, etc erau cuvinte frecvente in vocabularul meu. Si puteam sa vad reflectat in lumea exterioara acest comportament, prin prisma persoanelor grabite din jurul meu. Prima data cand am simtit aceasta “graba” a fost in scoala generala, atunci cand lucrarile se dadeau contratimp si era necesar sa termin altfel invatatoarea imi smulgea foaia caci ramaneam ultima !wtf?!, dorind sa verific ceea ce am scris. Acest comportament didactic nu doar a creat mai multa presiune in interiorul meu astfel blocandu-mi dorinta interioara de a ma asigura ca am citit si raspuns corect in  timpul propriu dar mi-a schimbat felul de a actiona –  preferand sa arunc ochii fugitiv peste text, rezolvand sub presiune cerintele asa cum le-am dedus in timpul scurt in care le-am privit.

Bineinteles ca orice blocaj sau dezacord constientizat se poate remedia. 🙂 Acum prefer sa-mi aloc timpul necesar pentru orice. Nu pot spune acelasi lucru si despre toate persoanele din jurul meu, problematica “grabei” fiind prezenta in situatii diverse.

Recent am trecut printr-un asemenea cadru – cineva efectiv mi-a smuls pixul verde din mana pentru a scrie pe foaia mea ceva desi eu asteptam raspunsul pentru a mi-l scrie eu insami cu pixul din mana mea. M-am simtit groaznic (ca in generala), pur si simplu fiindca as fi vrut sa imi scriu eu ceea ce asteptam in timpul meu propriu iar alte doua persoane care erau prezente cred ca mi-au citit expresia fetei caci in jur s-a facut liniste.

Vi s-a intamplat ceva asemanator? Nu stiu ce ar trebui sa faca persoana respectiva acum pentru a compensa situatia … desi nu pare mare lucru poate fi chiar o violare a dreptului de expresie a unei persoane. 🙂 🙂 🙂

Alt exemplu :

Eram in metrou in drum spre facultate atunci cand am putut observa cum un copil aflat in caruciorul pozitionat in fata mamei o intreba pe aceasta, desi nu avea mai mult de doi ani, cand ajung la destinatie, daca mai au mult. Lipsa rabdarii se manifesta la toate varstele fiindca noi, ca oameni, o deprindem si din mediul care ne inconjoara. In zilele noastre rabdarea si lipsa grabei a devenit o virtute desi este o stare naturala.

Nu vi se pare ciudat?

M-am intrebat ce anume imi aduce aceasta graba?

Cum evaluez eu situatiile, ceea ce vreau sa obtin este mai important decat propria mea sanatate sau modul meu propriu de a actiona?

Aveam impresia ca daca nu stiu ceva, voi afla daca ma grabesc, iar apoi voi putea aplica ceea ce am invatat pentru a atinge ceea ce-mi doresc. Dar nu ma intrebam daca aceste ganduri sunt chiar ale mele sau sunt preluate prin prisma mediului in care traiesc?

Teama de esec se alatura grabei. Uitam sa ma intreb ce reprezinta de fapt acest esec? Perceptia mea era concentrata pe un anume rezultat, nu acceptam multitudinea de rezultate posibile si potentialul ascuns in fiecare. Ideea de experienta era acceptata doar intr-un anumit rezultat dorit, restul posibilitatilor nu cantareau ca valori in balanta aprecierii mele. Cam atat de rigida in idei si conceptii ma gaseam cu doi ani in urma.

 Dar o fiinta inflexibila este foarte usor de controlat si manipulat prin prisma dorintelor si aspiratiilor. La baza marketing-ului se afla factori psihologici emotionali – dorintele ascunse ale oamenilor, cum vor sa se simta, cum vor sa fie perceputi, ce reprezinta dorintele si sentimentele unui om si cum pot fi manipulate prin sentimente de teama, vina, rusine sau o falsa presiune a “timpului”.

Astazi nici nu mai port ceas iar flexibilitatea a devenit un joc pe care il practic pur si simplu din curiozitate.

Adaptarea este o solutie optimista sau mai simplu –  este incredere in propriul ritm natural, fara a permite factorilor externi sa-ti dirijeze actiunile si curiozitatea de a gasi potential valorificator in orice rezultat.

 

Sa recapitulam :

  1. O agenda in care sa notam gandurile pe care le surprindem alaturi de cele doua intrebari.
  2. Identificarea convingerilor din spatele gandurilor fugitive.
  3. Ce temeri sunt alaturate convingerilor?
  4. Ce este mai important pentru mine?
  5. Cum practici flexibilitatea in viata cotidiana?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s