La inceput a fost cuvantul…

 

“Intregul  Univers, de la Brahma pana la firul de iarba, este constituit numai din forme ale Lui…”

(Mahanirvana Tantra, ll, 46)

 

… sufletului, esentei, cea care este prezenta in tot ceea ce ne inconjoara. Totul este viu in jurul nostru, o energie care circula neintrerupt, experimentand toate nivelurile existentei si ale realului.

Experienta transcendenta ne deschide perceptia catre intelesuri mai ample ale vietii, intelesuri ale sensului ascuns al fiecarei actiuni, al fiecarui gest sau gand fugitiv, al unui cuvant pronuntat sau ale intamplarilor si evenimentelor din vietile noastre. Prin aceasta revelare a sensului intelegem ca suntem interconectati, nimic nu este intamplator si nu exista greseli in viata. (desi uneori poate parea astfel si timpul intelegerii poate dura pana la cativa ani… unii oameni poate nu inteleg care e treaba niciodata?)  🙂

Este coplesitoare, cateodata, cel putin pentru mine, a vedea si constientiza in profunzime cauzele si efectele actiunilor noastre, logica profunda a existentei umane.

Ca femei, intuim, de cele mai multe ori, cu usurinta ce se intampla in jurul nostru, desi nu avem toate datele disponibile in fiecare moment, putem face deductii bazate pe al saselea simt si astfel capata o intelegere cuprinzatoare a lucrurilor ce nu sunt vizibile, deschizand astfel o “portita” catre o intelegere “spirituala”, “nevazuta”.

Dar nu am fost incurajate sa ne urmam aceasta “intuitie”. Eu, personal, pana acum doi ani nu pot spune ca aveam incredere in vocea mea interioara si mai mult decat atat, simteam o oarecare rezistenta fata de ea. Am observat, discutand cu alte femei, ca este deja inregistrata ca o preconceptie  aceasta deschidere spre  lumea nevazuta a intelegerii spirituale ca fiind ceva “de care nu este bine sa te interesezi”. Aceasta abordare sperie inca, intampina rezistenta desi mai multa informatie contribuie la o intelegere mai ampla a tabloului vietii.

Interesul crescut fata de lumea sacrului echivaleaza cu inceputul unei calatorii spre “centru” caci valorile acestei lumi sunt profund inradacinate in structura fiecarei fiinte. Pe parcursul calatoriei se incepe a se realiza si o “curatare” de preconceptii, permitand misterului vietii sa fie revelat treptat, intr-un spatiu sigur, comfortabil, care nu se grabeste sa clasifice experientele si sa le denumeasca.

Dupa ce ne-am ales spatiul nostru sacru (unde ne simtim in siguranta, comfortabil), ne-am ingrijit corpul, am invatat sa ne urmarim gandurile si sa inlaturam fricile, graba, neincrederea, am invatat ca experienta inseamna dezvoltare…a venit momentul sa ne relaxam… din ce in ce mai mult…pentru a pasi catre centru.

Voi ce folositi pentru relaxare? Eu nu fumez si nu beau alcool astfel ca am apelat la ceai ca metoda de relaxare, alaturi de esente sau betisoare parfumate.  Am inceput sa-mi fac acasa propriul meu ceai, amestecand mai multe tipuri de plante in functie de efectele pe care le au. Momentan folosesc o combinatie de  trei frati patati (detoxifiere si antialergenic), lemn dulce (imunitate), lavanda (relaxant cu o aroma minunata) si valeriana (sedativ al sistemului nervos central si autonom al inimii) dar in cantitate redusa fiindca are un miros foarte puternic si cam ciudat. Dupa doua astfel de cani sunt foarte linistita. :)))

Imi permit sa ma asez in locul in care ma simt cel mai bine si sa ma detasez de tot ceea ce mi s-a intamplat pe parcursul unei zile, uneori pot fi evenimente dintr-un trecut mai indepartat ce au cauzat tensiuni in interiorul meu dar pe care nu le-am solutionat. Inspir pe gura profund si tin timp de 8 secunde aerul dupa care expir, de cateva ori repetand acest procedeu pana muschii se relaxeaza si corpul meu se aseaza mai bine in pozitia aleasa.

Pe rand parcurg emotiile care simt ca au ramas in interiorul meu nerezolvate si le permit sa iasa la suprafata alaturi de gandurile care le insotesc. Poate fi o dezamagire pe care am trait-o cu o persoana dar pe care nu am comunicat-o la acel moment, o iritare fata de un mic plan care nu a reusit, o cearta pe care am avut-o cu cineva sau pe care n-am avut-o dar as fi dorit-o… poate fi dorul de o persoana anume, dor care ma suprasolicita, iar in acest caz, stand asa relaxata, permit emotiei sa se manifeste in corpul meu, simtind acel dor in deplinatatea sa.

Se poate sa existe si cateva lacrimi dar plansul curata sufletul si este o modalitate de expresie. Vorbeam zilele trecute cu o fata care imi spunea ca rareori se exprima cand simte dor fata de persoanele apropiate desi ar vrea sa comunice ceea ce simte. Nu gaseste curajul necesar a spune lucrurile respective dar chiar este surprinzator acest lucru?  In tipul de familie traditionala cu ceva urme comuniste, din care si eu fac parte, comunicarea nu era punctul forte in anii dezvoltarii.

Dar noi acum stim cat este de importanta, in deplinatatea ei, nu? 

Astfel ne dam noua insene sansa sa ne cunoastem intai, apoi si celorlalti sa ne cunoasca mai bine. Altfel cum putem avea pretentia sa cunoastem pe cineva nou daca noi nici pe noi insene nu am reusit a ne cunoaste? In timp ce stau asa relaxata si simt emotiile incep sa ma intreb ce anume ma ajuta pe mine sa ma dezvolt, care este lectia de invatat in aceasta experienta pe care o parcurg acum in simtire? Ce vrea sa-mi arate emotia respectiva? Tipul de comportament si de judecata, pe care am avut-o in situatia in care emotia respectiva s-a creat, m-a ajutat? Cum as putea sa procedez data viitoare?

Nu ma grabesc deloc cu observarea, stau asa ca o planta in acel loc comfortabil, cu ochii inchisi, relaxata complet, permitand starilor respective sa se manifeste.  Cand  experimentez furia simt o presiune crescand pe piept si o incalzire a corpului. Cand experimentez senzatia de dor am un gol in stomac ce urca spre inima si un nod in gat, alaturi de o stare scazuta de energie. Daca observ ca mintea incepe sa-mi distraga atentia inspir din nou.

La final ma intreb cum as vrea eu sa ma simt, poate inlocuind acele emotii de nesiguranta cu incredere in viata? Inspir, tin aerul 8 secunde, expir.  Cine vreau sa devin  in urmatoarea perioada? Ce imi sustine mie dezvoltarea? Imi comunic fara a folosi vreun filtru tot ceea ce emotiile imi transmit.  Relaxarea profunda este benefica fiindca in interiorul nostru pot fi stocate emotii pe care altminteri nu le-am recunoaste sau poate ne-ar speria… tineti minte ca nu exista bun absolut sau rau absolut, fiecare experienta ne invata cate ceva despre noi insene cu scopul evolutiei.

 

Ceaiul pentru mine este eficient. M-am convins ca e bun… pentru suflet. 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s