Legea Iubirii – Unitatea.

 

Una dintre colegele mele de facultate este o tanara mamica ce lucreaza zilnic 8h+ care isi gaseste timp sa vina si la cursuri, zilnic, si pentru copilul ei si, culmea, poate cu usurinta sa “squeeze in” si ceva timp pentru evenimente sociale si sala. Cum reuseste sa faca acest lucru nu-mi explic, imi pare a fi posesoarea unei altfel de clepsidre si a unor resurse nebanuite. Ii place foarte mult ceea ce face, atat de mult incat vorbeste mai des despre pasiunea ei decat despre copil, scuzandu-se ca nu vrea sa fie tipul acela de persoana care vorbeste numai despre copil. 🙂 Dar si pasiunea este tot un fel de copil, pana la urma, nu?  Fiecare cu preferintele sale.  🙂

Pe o statistica citeam ca in Europa doar 3,8% dintre oamenii care au ocupatii isi permit luxul de a-si organiza programul dupa preferinte si prioritati, cu flexibilitate, facand ceea ce le place. 3,8% … si un ingrijorator procent de 70% de angajati cu program fix. Cifra micilor intreprinzatori apare in fata ochilor mei precum un vis neplacut…

Dar toti oamenii au libertate de alegere in privinta a ceea ce vor sa devina in aceasta viata si cum vor trai. A decide pentru tine insati/insuti este dreptul tau divin, innascut. Asadar ce se intampla cu noi, oamenii, asa incat ajungem a alege in defavoarea noastra?

Eu, pana la 29 de ani, m-am lasat influentata de marea majoritate a oamenilor din jurul meu. Pur si simplu nu aveam curajul si nici taria sa spun STOP acelor persoane care isi fortau ideile si asteptarile asupra mea.

Nu aveam incredere ca eu chiar stiu ce fac atunci cand aleg sa fac un lucru si acceptam pareri contrarii care imi spuneau ca gresesc, potrivit propriei perceptii. In plus, toate asteptarile celorlalti din partea mea aveau intaietate, imi parea ca dezamagesc daca nu implinesc asteptarile.  Cumva aceasta societate ce si-a promovat cultura dispunand de multe idei invechite si rasuflate in educatia mea ma facea sa cred ca eu nu sunt adaptata nu ca, de fapt,  tipul de educatie si cultura promovata  chiar are nevoie de un refresh de cat de batatorite au fost caile.

Dar m-am detasat si am lasat in urma Romania pentru un an, timp in care mi-am schimbat perceptia.

Dupa o minunata calatorie in Asia, taramul contrariilor, trezirea m-a facut sa constientizez ca este normal sa dezamagesti anumite persoane fiindca fiecare dintre noi avem propriile perceptii si asteptari, in functie de experienta proprie de viata.  Mi-am dat seama ca pot sa sterg treptat programele si prejudecatile  ce nu imi aduc beneficii.

Nu exista omul perfect care sa satisfaca toate cerintele celorlalti – exista un suflet perfect, divin, al fiecaruia spre care tindem pe parcursul vietii. Fiecare om are drept de alegere daca altcineva ii pare simpatic sau nu, intelegator sau respingator si fiecare dintre noi putem sa alegem sa nu fim prieteni cu alte persoane cu care efectiv nu suntem compatibili.

A convietui  in limite sanatoase inseamna a respecta vecinul, a-i respecta dreptul de alegere si nu a forta prietenii. La fel si dreptul de expresie si gandire libera. Ceea ce spune un om din propriul punct de vedere nu inseamna ca este adevarat general sau atunci cand face referire la altcineva ca este valabil sau o caracterizare completa.

In conditiile in care tu nu iti poti asuma responsabilitatea propriei vieti si a deciziei, o va face altcineva pentru tine. De aceea  este foarte important sa judeci tu insati/insuti ce iti este cel mai folositor si potrivit in viata, ascultand si alte pareri dar alegand pentru tine, in acord cu interiorul tau. Faptele vorbesc de la sine de multe ori. Chiar in propriul nostru comportament.

Este foarte usor sa ne percepem cinstiti, prietenosi, sinceri, morali… dar de cand am mintit ultima data au trecut doua ceasuri? Omisiunea… este oare tot un fel de minciuna? Ce este cel mai haios este ca avem senzatia ca pacalim pe altcineva – insa noi insine ne pacalim crezand in acest lucru, indepartandu-ne de la potentialul nostru. Complezenta, comfortul aduce stagnare.

De fiecare data cand suntem de acord “din complezenta” cu cineva, ii cedam o parte din energia noastra, suntem slabi, nu ne putem sustine propriile idei si emotii, astfel ca cedam si daruim acelei persoane parte din energia noastra. Devenim sclavi. Ca si cand cineva iti face un favor necerut iar apoi se asigura ca te vei simti indatorat sa-l rasplatesti… numai ca sirul pare ca nu se mai termina.

Cand credem fara sa cercetam cu propriile noastre minti, sa intelegem nu doar rational, empiric dar si spiritual, atotcuprinzator o situatie, o informatie, o banuiala… devenim sclavi.

Cunoasterea se cauta, se reveleaza, se discuta, se dezbate (daca exista sansa – nu toate persoanele au aceasta capacitate sau nu au atins acest prag si atunci ar fi cazul sa te intrebi in ce mediu stai), apoi se trag propriile concluzii…in liniste.

Liberul arbitru, darul nepretuit al fiecarui om, ii permite sa selectioneze care sunt acele experiente pe care vrea sa le traiasca. Legea Karmei  ne leaga de acest liber arbitru, cauza si efectul actiunilor noastre.

Care este cauza actiunilor noastre? – Raspunsul este cheia deschiderii spre cunoastere.

De cate ori te intrebi de ce faci ceea ce faci?

Ce anume te motiveaza pe tine in viata?

Vrei  sa demonstrezi  cuiva  ce poti face, vrei sa implinesti asteptari, sa surprinzi, vrei sa iti gasesti calea sau pur si simplu faci lucrurile pe care le faci fara sa reflectezi?

Din ce compartiment al inimii tale iti vine motivatia pentru lucrurile pe care le savarsesti?

Maya – iluzia cosmica – este o realitate pana in momentul trezirii. Dar nici un moment al trezirii nu garanteaza ca o sa ajungi a intelege substratul vietii si te vei putea elibera din ciclul reincarnarilor, ajungand la a fi lumina, a te teleporta (aluzie biblica), fiindca este necesar a depasi gandirea rationala pentru a putea patrunde sensul ascuns al lucrurilor, totalitatea planurilor in care existam.

Te intrebi vreodata de ce ai tipul de viata pe care il ai?

De ce intalnesti anumiti oameni?

Cum poti ajunge la eliberarea din ciclul reincarnarilor?

Daca inca nu ai ajuns la intelegerea semnificatiei de reincarnare iti recomand cateva lecturi:

aici sau  aici.

Dar cu usurinta poti citi proza lui Mihai Eminescu. Exemplele sunt nenumarate, puteti veni si voi cu ele. 🙂

Sunt persoane care spun: Bine, am inteles ca tot vin in aceasta viata, ei si ce, rolul se schimba mereu, experimentez.

Da, este adevarat.

Este frumoasa experienta  dar  te intrebi daca tu chiar ai parte de ea sau esti sub dominatia altor persoane mai evoluate, fara sa stii,  si chiar de experimentezi “trezirea”- posibilitatea rescrierii scenariului – esti folosit in continuare?

A nu-ti trai scopul tau si a nu-ti folosi potentialul maxim inainte de momentul finalului te va mentine sub legea karmei, ad infinitum, ducand poveri din ce in ce mai grele.

Fiindca ceea ce daruiesti – primesti.

A nu-ti trai scopul (fiind confuz sau pur si simplu imitand pe altcineva) crezi ca iti va aduce beneficii? A-ti darui energia vitala pe  un contract fictiv – iluzoriu –  creat special sa te mentina in cursa  iti va asigura locul continuu in iluzia cosmica.

Cand nu faci ceea ce simti ca ai vrea sa faci si te dai jos din pat dimineata injurand si fortandu-te pentru o noua zi, lucrezi contra ta, pentru altcineva.

De ce crezi ca doar unii oameni sunt  prezenti in media, in organizatii, ca se incurajeaza coruptia, ca unii oameni par efectiv supra naturali? Te-ai intrebat de unde isi iau resursele?

 Care crezi ca sunt acele resurse?

Care crezi ca este substratul textelor sacre din intreaga lume?

Te-ai intrebat vreodata daca exista un mesaj ascuns? 🙂

Tot ceea ce experimentezi in exteriorul tau se afla deja in interiorul tau, lumea este o reflexie a ceea ce esti tu. Lucrurile pe care le adori, le admiri, le doresti sau de care te feresti  sunt o proiectie pentru a-ti crea tie ecou in sentimentele din interiorul tau, a te descoperi pe tine insati/insuti.

Nimic nu-ti poate crea dezavantaj sau nu te poate deranja daca tu nu ai acest sentiment in interior. Oamenii pe care nu ii accepti te intrebi ce reprezinta in tine? Ce au oamenii pe care ii consideri de success?

A te accepta pe tine insati/insuti complet  inseamna a ajunge la potentialul tau, a-ti da sansa sa traiesti autentic, responsabil si implinit.  A decide tu ce este mai bine pentru tine, in lumina, la vedere.

A incepe sa creezi cu scopul de a impartasi, din generozitate, cu ceilalti tot ceea ce tu esti, ce ai mai bun in suflet. A darui parti din tine.

 

Atunci vei intelege ca toti suntem Unul, interconectati, fiecare dintre noi avem trasaturi comune, preferinte, dorinte, visuri dar intr-o combinatie  unica  si tot ceea ce conteaza este sa ne dam sansa sa ne descoperim propriul potential, atingand  prin manifestare apoi impreuna legea minunata a iubirii pe calea evolutiei.   

 

 

Sa recapitulam:

  1. Ce ne influenteaza deciziile?
  2. Avem curajul de a trai autentic, asa cum ne dorim?
  3. Ceea ce daruiesti lumii prin faptele tale se va intoarce la tine.
  4. Toti suntem unul, interconectati, cu posibilitati de evolutie nelimitate impreuna.

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s