Ce-ai face daca…

 

 

Te-ai trezi, dupa ce vei fi dormit cele opt ore profund (stii, numarul acela de ore recomandat?!), visand cele mai dulci visuri ale tale, simtind comfortul patului ce-ti relaxeaza fiecare parte a corpului, reconfortand toate acele locuri tensionate de peste o saptamana, te-ai ridica pe marginea patului si, cu calm, privind cum lumina patrunde in camera ta, gandindu-te sa mergi  in camera de baie, dorind sa te speli, te-ai indrepta catre acea camera si, ajungand acolo, ai vedea ca … nu mai este oglinda?

 

Ai merge inapoi in camera din care ai iesit, te-ai uita din nou prin ea, ai deschide fereastra si  ai…

…ai descoperi ca afara…

 

Nu se afla nimic. Este totul doar lumina. Atat. Clipesti, deci ai ochi si vezi ca totul este doar lumina. Clipesti din nou. La fel. Nu se afla nimic. Simti o miscare a aerului, ca o briza calda de dupa-amiaza dar nu-ti explici ce se intampla si dincotro vine fiindca nu vezi nimic!

Ce asteptai sa vezi de fapt?

Cum sa fie dupa-amiaza daca tu abia te-ai tezit?

Te intrebi daca ai orbit?  Daca ti-ai pierdut mintile?

Te intorci si vezi patul langa tine, deci nu ai orbit. Vezi patul….Privesti apoi spre tine si te vezi, esti ceva, tu acum… te retragi de la fereastra si vrei sa-ti confirmi ca existi, cautand ceva in care sa te poti reflecta.  Nu ai oglinda. Ce se intampla? Cum te mai poti vedea?  Ce este afara, este zi sau ce este, in ce moment?

Si ce s-a intamplat cu privelistea pe care pana seara trecuta, atunci cand ai adormit, o aveai? Cum nu mai este?!

Care va fi urmatorul lucru pe care il vei face?

Vei incerca sa obtii o confirmare ca existi? Ca nu esti o inchipuire, ca aceasta situatie in care te afli acum exista?

Ce vei face?

Mergi catre usa de la intrare,ezitand intai apoi chiar … o deschizi… si vezi…

Nimic. Doar lumina. Atat.

Cum te simti acum?

Crezi ca mai traiesti?

Unde crezi ca te afli?

Cine esti?

Cine crezi ca esti tu?

 

Acum te intrebi toate lucrurile acelea pe care le-ai invatat odata cu procesul de culturalizare care ti-a fost distribuit si nu stii ce esti, de fapt?

Ce sex ai si ce reprezinta acest fapt,  ce nume ai, cum iti vei stabili genul, cum te vei comporta mai departe, ce preferinte vei avea?

Este normal sa ai preferinte?  Ce este normal, te intrebi acum ce este normal?

Incepi sa te intrebi ce limba vorbesti, daca este acceptata, cum te exprimi, daca esti tu parte din ceva mai mare, daca mai exista asa ca tine… ce vei face pe viitor? Exista viitor? Acum este prezent?

Te intrebi daca ceea ce esti este un motiv pentru care tu ai ajuns acum aici?

Daca este o marginalizare sau o segregare fiindca undeva in fundul gandurilor tale – acolo unde aveai asteptari despre ceea ce se afla in afara ferestrei – rasuna  ganduri care spun ca exista diferente si preferinte, ca exista “mai buni, mai evoluati, mai civilizati” si poate tu faci parte de acolo sau …dintre “ceilalti”?

Ceilalti ce? Mai buni ce?

Ce esti tu in momentul trezirii cand in jurul tau este lumina si nu este nici o oglinda in care sa te reflectezi si nimic din ce stiai ca exista acum nu se contureaza in afara spatiului in care tu esti?

Nimic din ceea ce stiai inainte nu se mai aplica acum.

Acum doar esti, stii ca esti, simti ca esti insa nimic nu ti-o poate confirma.

 

Cine esti tu, in esenta? Stii?

Sa vedem unde ai adormit…

 

 

Sa spunem … ca erai intr-un apartament cu doua camere, situat pe o straduta laturalnica a unui cartier din Melbourne. Abia incheiasei o seara in oras dupa meciul vazut intre prieteni in timpul zilei si ai decis ca vei merge acasa dupa ce vei fi cinat. Acasa ai lasat cheile pe masuta de la intrare, te-ai descaltat, te-ai dezbracat, te-ai spalat si ai mers direct la somn.

Sau ca…

Familia ta a ramas la masa seara trecuta in timp ce tu te-ai retras intr-un colt al cortului in care sa te poti odihni fiindca excursia montana ti-a consumat toate resursele iar corpul tau, avand o varsta atat de frageda, nu era obisnuit cu plimbarile si urcatul indelungat. Este frumoasa zona aceasta de nord dar ai fi vrut s-o vizitezi impreuna cu prietenii, poate…

 

Sau ca…

Te-ai aruncat in pat, cu hainele pe tine, simtind cum te primeste in bratele sale iubitoare, masandu-ti corpul, avand grija sa te dezbraci treptat, pe masura ce te relaxezi, cautand sa atingi acea senzatie de liniste si detasare de tot ceea ce ai facut intr-o saptamana de lucru, in locul in care simti ca investesti mult timp. Fara a pune la socoteala celelalte “trebuinte” sala, cumparaturi, intalniri, telefoane… usor, usor, adormi, privind panourile luminoase, zidurile si geamurile cladirilor care o inconjoara pe aceasta in care este apartamentul tau din Tokyo.

 

Sau ca

Ti-ai lasat cainele suparat intr-un colt dupa ce l-ai certat ca a indraznit sa rupa manerul unui fotoliu in timp ce se juca si ai inchis usa camerei, pentru a gasi liniste dupa o zi pe care ai petrecut-o la birou, in certuri cu seful. Ai vrut sa fugi din realitate, macar de aceasta data. Ignori si zgomotul vecinilor care etern se cearta, beti, iti pui o perna peste urechi si, visand sa lasi in urma Brazilia, adormi…

 

Sau ca

Simteai cum nimeni nu te intelege, nu te sustine si ti-ai dorit ca toti sa dispara desi aveai sentimente pentru fiecare. In acest mic orasel din China sunt multe reguli stricte si este dificil a face ceea ce iti doresti…

Sau ca…

Tipetele puternice de foame te-au facut sa te retragi in coliba, nu mai puteai privi fetele schimonosite si acoperite de lacrimi ale celor de langa tine, iti aminteau de propriile tale frici si de golul simtit in interior. Nu aveai ce sa faci asa ca ai fugit intr-un colt si te-ai ascuns acolo, asteptand sa adormi, sa uiti…

Sau ca…

Ceaiul servit dupa cina te-a distras, usor, ai simtit cum te relaxezi, in timp ce toti ceilalti inca discutau si ai cerut permisiunea sa te retragi, scuzandu-te ca ai avut o zi incarcata. Ce tip de mancare ai servit? Cu ce tip de tacamuri? Ce sortiment de ceai? Despre ce se vorbea cand ai plecat? Ai urcat doua etaje pana ai ajuns in aripa casei in care se afla apartamentul tau, ti-ai verificat programul pentru ziua urmatoare, ti-ai stabilit prioritatile, ti-ai facut toaleta de seara si te-ai asezat in minunatul tau pat, proaspat aranjat de cei care se ocupa cu menajul.

 

Acum, cand nu te poti vedea intr-o oglinda, cand nimic din ce tu asteptai nu se contureaza, cand nu stii nici unde esti, ce esti, ce este acest spatiu si cum exista de fapt asa ceva, cand nici nu stii daca ai un nume sau daca este normal sa ai un nume, cand toate acele categorii menite sa te ajute sa distingi si sa incadrezi in stereotipuri nu mai sunt necesare… cand ceea ce tu faceai inainte acum nu mai este necesar, aici nu se aplica profesia pe care o aveai cu o seara in urma sau stiinta pe care ai acumulat-o …

Cand nimeni nu mai are asteptari de la tine sa faci ceva…. Da…nimeni nu are asteptari de la tine sa faci ceva! Poti crede ca exista asa ceva? Doar sa fii? Fara asteptari?!?!

…poti spune ce esti?

Cine esti tu?

Si cum vei  exista in continuare? Vei ramane in aceeasi camera sau…

 

    Tu alegi. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s