Exista, oare, un ideal feminin?

 

 

Ce inseamna a fi femeie?

 

 

Intrebarea mi-a acaparat interesul citind fragmente din cartea The Second Sex – Simone de Beauvoir, o intrebare la care autoarea isi propune a da un raspuns.

M-am intrebat chiar si eu pe mine insami ce anume ma face pe mine femeie?

Este vreo deosebire a fi femeie (ca reprezentare biologica) si a deveni femeie (ca gen)? Ne nastem ca si reprezentant al sexului feminin sau masculin insa procesul de culturalizare isi lasa amprenta asupra fiecarui individ, determinand si genul.

In societate se vad clar distinctii intre genuri, cel mai simplul exemplu – baietilor le sunt atribuite culori precum albastru iar fetelor roz. Masinute sau lego vs papusi, carti de colorat cu nave spatiale si super eroi vs zane, printese, animale, procesul de distingere si incadrare in categorii opuse continuand pe parcursul diverselor varste, plus atribuiri de caracteristici de genul baietii nu plang, fetele sunt mai timide etc.

Dar ce anume face o femeie pentru a deveni intr-adevar femeie?

Este suficient a te naste avand anumite caracteristici biologice, a purta anumite haine, avand anumite inzestrari care se manifesta in ciuda nivelului de educatie sau este un proces cel care stabileste daca atributele, trasaturile si predispozitiile tale se vor contopi dand nastere acelui minunat caracter feminin pe care noi, femeile, aspiram a-l atinge de-a lungul vietii prin actiunile noastre menite sa-l “slefuiasca”?

Asadar ce inseamna a fi femeie?

Sa incepem prin a distinge femeie de fata. Ce inseamna a fi o fata, asta deja am experimentat pana la 30 de ani, si voi oferi doua exemple.

Cred ca aveam 24 de ani atunci cand am cunoscut un tip ce avea sa ma invete o lectie foarte importanta. La prima vedere parea simpatic. Am observat ca primul lucru pe care un barbat il observa la o fata este gura, apoi se uita la ridurile de pe fata  pentru a evalua varsta, apoi coboara privirea spre alte parti ale corpului si la final face o evaluare a aparentei vestimentare. Conteaza si gesturile si umorul fiindca este o confirmare a inteligentei. N-am discutat despre studii, el, era, de fapt, un barbat tacut, cu peste sase ani mai in varsta, zambea discret, imi placea surasul acela usor naiv (asa parea), stiam ca in mintea lui se petrec cu totul alte lucruri insa voiam sa cred ca isi pastreaza o doza de luciditate sa putem conversa. Ne-am vazut de doua ori. Prima oara in timpul zilei, atunci cand ne-am dat mana, am schimbat numele si cateva fraze, ne-am evaluat reciproc iar a doua oara era seara, intr-adevar. Si era miercuri, o seara de miercuri. Chiar imi doream sa discut cu cineva, parea suficient de matur incat sa poata gasi subiecte interesante si cu suficienta experienta culturala incat sa imi starneasca si ceva intrebari. Vorbisem cu prietenul meu cel mai bun inainte sa stabilim o intalnire in patru, era si el prezent impreuna cu o fata pe care aveam s-o cunosc ulterior mai bine (devenind prietene de Bucuresti), de-a lungul anilor. Tipul avea fluiditate in discurs in prezenta lor, pastra acelasi zambet, l-am observat cam o ora, permanent, in timp ce se intretinea cu prietenul meu, evident totul fiind un test. Normal ca stia acest lucru sau poate chiar isi dorea “sa dea bine, trecand testul” avand in vedere scena de dupa. Imbracat decent, un parfum discret, stand relaxat dar si grijuliu langa mine.

Cred ca cele 20 de minute pe care le-am petrecut singuri dupa plecarea prietenului meu si a fetei au fost cele mai lungi minute vreodata, cumva prelungind o tacere nu mormantala ci banala, sterila, placida. Atat de plictisitoare mi-a aparut situatia incat nici macar in gandurile mele nu se putea infiripa o portita de scapare, o idee copilareasca menita sa ne relaxeze stanjeneala lipsei totale si iremediabile a elementelor comune de discutie, nici macar false! Era deci o intalnire a unei tevi ruginite cu un fulg de papadie, absolutamente opuse.  Am crezut ca glumeste cand l-am vazut ca s-a mulat pe bratul meu drept, tragandu-ma brusc la pieptul lui, ca un lup flamand, disperat sa muste din prada pe care a pandit-o infometat prea mult timp. Pare ciudat dar… parca si acum ii simt parfumul si acelasi sentiment de uluire ma ingheata, imi ineaca respiratia si ma face sa paralizez la gandul ca o simpla invitatie se poate transforma intr-un cosmar. Cred ca sunt victima perfecta, aceea care ingheata.

Nu stiu cat timp a trecut de la momentul in care bratul lui era in jurul mijlocului meu, sincer, daca am reactionat instinctiv sau ce s-a intamplat cu mine, ce-a fost mai exact, dar m-am ridicat in picioare in momentul in care i-am simtit buzele pe obrazul meu, a fost cea mai cumplita amenintare pe care am simtit-o vreodata. Am sarit efectiv, n-am tipat, eram inca semi-paralizata, imediat s-a ridicat si el cu bratele deschise spre mine, disperat sa ma cuprinda din nou fiindca l-am luat prin surprindere, dar afisand un ranjet meschin, parca cu subinteles. Am facut doi pasi in stanga mesei, m-a urmat, uluita, am facut inca doi, iar m-a urmat, crescandu-si ranjetul spre urechi, ochii ii scateiau moment in care i-am pus o mana pe piept si l-am blocat intrebandu-l ce inseamna asta? A inceput sa rada, spunandu-mi ca stie el ce inseamna acest joc, asa suntem noi “scorpioancele”,  suntem “hard to get”. Mi-am dat seama ca tipul traieste in lumea lui si orice i-as spune el n-o sa creada asa ca am zis … ahhh Daaaaa … si m-am fortat sa zambesc gandindu-ma ce optiuni am. Telefonul nu era pe masa, la paza puteam suna prin interfon, trei metri ma desparteau de usa. M-a prins din nou si m-a ridicat in brate, eu uitandu-ma spre usa si ce este in jurul meu iar el pur si simplu scufundat intr-o alta lume, nu mai era prezent, cred ca visa un singur lucru, in mod cert nu vedea reactia mea.

Am simtit cum buzele se lipeau de pielea mea, pe gat, cu o repulsie si o teama grava, inima imi batea cu putere in piept, moment in care i-am spus ca se grabeste, nu asa merg lucrurile si as aprecia daca mi-ar da timp fiindca sunt nesigura pe faptul ca este mai in varsta decat mine. Stiam ca este ceea ce l-ar atinge si l-ar scoate din transa in care era, era locul acela nesigur care doare. ( Este oare complexul diferentei de varsta?) Dar imediat am continuat, vrand sa evit o posibila tragedie, tipul avea destula forta, atletic, iar eu 46 de kilograme la vremea respectiva,  i-am spus ca inca nu pot realiza ca un barbat asa matur poate avea ganduri serioase cu cineva ca mine si as aprecia daca mi-ar da timp. As vrea sa ne cunoastem mai bine inainte de urmatorul pas… i-am auzit scrasnetul din dinti, un marait infundat, dezamagirea i-a aparut pe fata…m-a lasat din brate, apoi aparent cu o constientizare profunda s-a rusinat imediat, in urmatoarele cinci minute ne-am despartit, el stabilind sa-mi acorde timpul necesar.

M-am asezat intr-un colt al canapelei si m-am gandit cum am putut face o asemenea greseala incat sa am incredere in cineva strain? Orice se putea intampla, putea fi oricine, oamenii au perceptii si asteptari diferite, cum am fost atat de naiva incat sa-i acord credit doar fiindca parea un barbat matur?

A doua zi, nici prietenului meu nu-i venea a crede ceea  ce am povestit, chiar si el crezuse ca tipul era “om in regula”, era si el uluit.

M-am grabit, in naivitatea mea de fetiscana de 24 de ani, dand credit unui barbat “matur”, dar necunoscut, efectiv un strain. (Cu toate ca in sinea mea stiusem ca nu merita sa-i dau vreo sansa fiindca, desi prezentabil, purta cei mai hidosi pantofi pe care ii vazusem vreodata.) Tata imi spusese demult, atunci cand imi vazuse suferinta adanc sapata pe obraji din pricina alegerii relationale anterioare, “Ia-ti si tu unul de varsta ta, nu vezi cat plangi?”, tindeam sa-i dau dreptate acum si ma biciuiam pentru prostia pe care am facut-o, totodata ma minunam de norocul pe care l-am avut. Nu i-am mai raspuns tipului vreodata, nu aveam cuvinte sa-i transmit.

Bineinteles ca apoi, “urmand caile sfatului parintesc” … am dat credit unuia “de aceeasi varsta cu mine”… care avea sa-mi marcheze sufletul timp de patru ani, arantandu-mi ceea ce imi faceam  eu insami si refuzam a constientiza. Prostia urmarii “sfaturilor anacronice”, neascultarea propriei mele inteligente care imi soptea ca eu de fapt vreau timp si nu sa urmez calea celorlalte exemple sociale in care e musai sa fii intr-o relatie. A contribuit si singuratatea resimtita pana in maduva oaselor, n-am ce sa zic.

Dar sa nu credeti ca “graba si naivitatea” se aplica doar la varste fragede precum 24, 25 de ani, sau doar in cazul barbatilor si baietilor. In nici un caz. Ele se aplica in viata mea si in cazul altor fete, “femei”.

M-am grabit din nou atunci cand am acordat credit unei persoane, doar fiindca am facut aceeasi scoala impreuna, si mi-am deschis sufletul in fata ei, sperand sa intalnesc prietenie reala si nu doar aparenta. Si asta la 30 de ani! O speculatie fantezista a mea, de fapt, o aspiratie catre o lume ideala pe care o doresc din tot sufletul meu, desi realitatea vine mereu sa ma trezeasca din visare.

Dar ce-mi ramane mie, daca nu Speranta, ce altceva sa mai am pe aceasta lume, caci pana si ceea ce fac imi este folosit fara macar a spune un simplu, uman, multumesc. Poate am pretentii prea mari?

 

In cazul acestei persoane, ceea ce m-a deranjat cel mai mult a fost nu increderea acordata fiindca aceea este a mea intrinseca, nu faptul ca i-am trimis manuscrisul cartii mele cu scopul unei reflectii si a unei opinii dar ca nici nu a mai amintit de ea, nu faptul ca sunt saisprezece ani de cand ne cunoastem cu bune si cu rele si am ascultat-o de nenumarate ori si de fiecare data cand am avut divergente le-am solutionat, nu faptul ca m-a rugat sa-i scriu o prefata la cartea inspirata de manuscrisul meu, prefata care a luat pozitia de postfata dupa ce (cu scopul publicarii cartii cu pricina) prefata a fost compusa de unchiul respectivei (folosind aceeasi idee a mea dichisita cu 3 cuvinte academice, de “stofa”, de prestigiu distins al celui care noteaza), punctand gradele de distinctie ca fiind o nemasurata distanta intre un star si eu (nimeni de nicaieri), care atentie! n-a mai dat nici un semn (de parca la o invitatie suni tu pentru confirmare – de fapt eschivand cu trufie si josnicie un compromis), nu faptul ca eterna si buna Andreea (caci asa mi-a spus intotdeauna) gaseste resurse sa treaca peste neintelegeri si sa te ajute, daca poate, cum poate, sa te sprijine si dupa primeste aceeasi bataie de joc intr-un dezmat nerusinat al falsitatii din partea unei persoane care ii spune “prietena”, nu astea m-au deranjat ci ceea ce m-a durut a fost faptul ca…

La finele acelor cateva cuvinte pastrate, rupte din sufletul meu cu sinceritate, cu daruire, fiindca eu cred in ceea  ce ea poate atinge – ea – aceasta persoana, nu doar ea ca un simplu trup, pe punctul de a-mi poci din nou numele (cum a facut-o de multe ori in liceu),  m-a etichetat steril, cu scopul unei limitari a ceea  ce eu sunt, punandu-mi in schimb o distinctie in mod special – a ceea ce nu este ea.

Draga mea, daca nu ai capacitatea a vedea anumite calitati in oameni, a le recunoaste, pesemne lipsesc si din lumea ta interioara cu desavarsire.

Ati citit vreodata, cu reala atentie, “Luceafarul”? Stiti care este importanta antiteza in acea opera de arta? Cati oameni pe aceasta lume pot atinge sublimul prin simplitate, prin devotiune, oare?

O cale atat de stramta incat nu doar sperie toti acei snobi bizari dornici sa devina eterni peste noapte,  dar este un drum greu de parcurs, facand in ciuda “decoratiunilor” folosite.

Cam astfel vad eu ce nu este o femeie (graba, falsitate, invidie, sterilitate in comportament) iar o fata, uneori din pura generozitate sau exagerata naivitate, uita a face o evaluare justa a oamenilor cu care intra in contact.

Suntem diferiti si valorile fiecaruia dintre noi difera, asemeni interesele si perceptiile, este absolut necesar a aprecia cu justete fiecare situatie, vazand cum contribuie si cealalta persoana cu care interactionam, daca este la fel de dornica sau deschisa si la fel de corecta, avand incredere ca lucrurile vor fi benefice pentru toti cei implicati si nu doar pentru o singura parte.

 

Dar sa revenim la femei.

Calitatile pe care eu le admir la o femeie, in viziunea mea – propriul meu ideal  – evaluez acum, dupa indelungi experiente, ca fiind rabdarea, tandretea, increderea, calmul, onestitatea, loialitatea, bunul gust care se cultiva constant, justetea, intelegerea, curiozitatea si dorinta de a evolua constant, dorinta de auto-realizare.

Aceste calitati pot spune ca le-am intalnit rar, ceea ce le face cu atat mai pretioase caci sunt calitati care se dobandesc pe parcursul anilor si experientei (concluzionand ca nu sunt promovate in educatie (desi sunt elementare) – de aceea si raritatea!!). Multe persoane pot discuta despre ele, atribuindusi-le in mod fals, caci ca si identificabile in tipuri de comportament sunt rare, in multe cazuri doar sunt rostite fara a fi constientizate.

Intrebarea este – Pot fi aceste calitati identificate si intr-un barbat?

Promovarea egalitatii dintre sexe a intensificat competitivitatea intre doua grupuri adverse si nu complementare (aceasta vad eu greseala fundamentala), fara a sublinia trasaturile biologice fundamental diferite intre cele doua grupuri pentru a putea realiza o impartire a sarcinilor echilibrata sau, daca exista asa ceva, un stil antrenant in dezvoltare, sanatos, accentuand in schimb doar anumite aspecte. Caracterul dur, masculin, impunator, autoritar, rezistent conditiilor de stress primeaza fara a da sansa unei echilibrari prin atribute feminine care sa completeze in mod armonios opozitia – creand astfel o viziune proaspata, un tot unitar, echilibrat in proportii. Poti cere unui iepure sa urce intr-un copac asemeni unei veverite? (Un exemplu extrem dar care mie imi pare haios.)

Un exercitiu minunat este urmatorul:

Imagineaza-ti ca maine dimineata te trezesti o persoana de sex opus. Ce anume se schimba?

Pentru mine, lucrurile sunt identice, fac exact aceleasi lucruri pe care le fac si astazi, ca si ocupatie, doar ca, probabil, voi dezvolta interese noi, poate masa musculara se va schimba, oare se vor schimba si trasaturile mele comunicationale? Felul in care percep lumea? Categoric anduranta fizica va fi diferita, la fel forta, poate empatia si tandretea? De ce femeile au posibilitatea de a naste? Ce imi transmite acest lucru?

Dar provocarea nu este numai cum anume te vei percepe pe tine, daca vei schimba in viata ta ceva – ce va fi, ci cum percepi ceilalti oameni? Daca ii evaluezi diferit, poate atribuind calificative inferioare sau daca, dorindu-ti sa te afirmi, vei avea si caracteristici morale, etice sau “vei calca pe cadavre”?

Asadar ce ma face pe mine femeie?

Pot folosi aparenta ca si factor identificator al feminitatii? Scotand machiajul, pantofii cu toc sau rochiile din peisaj, scotand posibilitatea unei sarcini, ce ramane pentru a-mi contura mie feminitatea?

O inzestrare pe care am identificat-o in multe femei, desi deseori este folosita in mod fanatic, accentuata in tipare nocive dar care solutionate pun in practica aceeasi atitudine cu efecte benefice pentru cea care o incorporeaza, este capacitatea de dedicare a femeii catre un scop, sau unei cauze, de a hrani emotional, a ingriji spiritual, a ierta… si capacitatea de a colabora, in mod just, onest, cu scopul profitului general sau majoritar opus tendintei egotistice.

 Da, femeile au capacitatea de a colabora – sustinandu-se si nu sabotandu-se – spre a-si construi o lume mai buna, educandu-se si cultivandu-si pasiunile in mod sanatos.

Aceasta o vad eu ca o clara distinctie intre un barbat si o femeie, ca si inzestare genetica, statistic s-a dovedit ca femeile  sunt predispuse a colabora, atunci cand isi pot identifica ele insele tendinta masculina a competitivitatii (care poate conduce catre individualism, egotism) si a o utiliza in folosul evaluarii progresului propriu si nu al comparatiei!

Sunt curioasa ce inseamna pentru voi a fi femeie? Puteti veni cu un raspuns?

In continuare voi nota cateva exemple de femei care au contribuit la promovarea si progresul educatiei in lume, de-a lungul mileniilor. Unele poate pe care nu le-ati fi asteptat niciodata.

Cat de minunate pot fi femeile? Este datoria noastra morala de a ne descoperi si a cultiva cele mai fine trasaturi umane ce pot construi catre atingerea sublimului feminin in fiecare fiinta.

 

  1. Themistoclea (sec al 6-lea i.e.n) – sau Aristocleia dupa anumite scrieri, a fost preoteasa la Delphi. Potrivit surselor Themistoclea a fost cea care l-a instruit pe Pythagora, predandu-i acestuia invataturile morale.

 

  1. Hypatia din Alexandria (350/370 e.n – 415) – de origine greaca; a fost matematiciana, astronoma si filosoafa. In jurul anului 400 a devenit guvernatoarea scolii neoplatoniste din Alexandria, predand stiinta lui Platon si Aristotel studentilor atat pagani, cat si crestini si straini.

 

 

 

 

  1. Margaret Lucas Cavendish (1623 – 1673) – Poeta, filosoafa, eseista, prozatoare, prima femeie care si-a publicat lucrarile sub numele ei intr-un timp in care femeile publicau anonim si realizatoarea primei opere care a inspirat science fiction-ul. Scrierile sale au deschis subiect de discutie al multor topicuri esentiale, atingand problema genului, puterii, bunelor maniere, importanta animalelor si opozitia pentru testarea asupra animalelor.

 

 

 

 

  1. Mary Wollstonecraft (1759 – 1797) Scriitoare, filosoafa, activista pentru drepturile femeilor. Este considerata una dintre fondatoarele filosofiei feministe, sustinand necesitatea educatiei in randul femeilor, incetarea folosirii femei ca un obiect si recunoasterea ei ca fiinta umana, egala in drepturi unui barbat.

 

 

 

 

  1. Emmeline Pankhurst (1858 -1928) activista a miscarii femeii, leader al miscarii britanice suffragette. A fost numita in 1999 de catre Time unul dintre cei mai importanti 100 de oameni ai secolului 20, notand “Emmeline Pankhurts a conturat idea femeilor din timpurile curente”; a zdruncinat societatea creand un nou tipar din perspectiva caruia nu exista intoarcere.

 

 

  1. Simone de Beauvoir (1908 – 1986) – scriitoare, intelectuala, adepta a filosofiei existentialiste, activista politic, feminista si teoreticiana sociala.

 

 

  1. Cecilia Cutescu – Stork (1879 – 1969) – Prima femeie din Europa care a ocupat un post de profesor intr-o universitate!!! O mandrie nationala!

 

 

 

 

  1. Cella Serghi (1907 – 1992) Scriitoare cu numeroase volume publicate si o cariera extensiva.

 

  1. Ileana Sonnabend (1914 – 2007) Comercianta de arta renumita mondial, denumita Ambasadoarea Noului.

 

Sunt rare exemplele femeilor care au contribuit la educatie in Romania, in cadrul filozofiei nu am gasit nici un exemplu. Oare de ce?  Sa fie lipsa meritocratiei un factor? “Nepotismul”, dupa cum am vazut, este o realitate in aceasta tara, sa nu spun ca in cadrul facultatii exista profesori care iti raspund solari, senini, ca acea “idee a ta este o minunata filosofie de viata”, insa “doar atat”. ?!?! WTF?!?! Adica aceasta stiinta care a schimbat de-a lungul veacurilor felul de a gandi, filosofia, care este stiinta ce sustine gandirea libera, care a generat miscari evolutioniste in umanitate, utilizata intr-o institutie menita sa o cultive… este doar “ceva dragut, doar atat”. Astfel, prin aceste cuvinte ignorante, anuland fundamental institutia in sine si transformand-o, in schimb, intr-un loc iluzoriu avand printre reprezentanti si cativa gradati cu diplome, neinteresati de acest domeniu, dar care nu cumva si-au cimentat creierele cu lingusiri banale unii altora, ucigand din fasa posibilitatea unor noi moduri de abordare?  Mda… zic si eu, comentez pe fundal…

“Exista idioti celebri si oameni de bun simt anonimi.”

Scria un roman veritabil. Mi-este dor, sincer, de 1863, resimtit uneori la un mod cumplit acest dor al unei generatii de aur care sa promoveze educatia si cultura nu nonvalorile sau limitarea gandirii in tipare fixe, prestabilite. Ma incalzeste gandul ca intr-o zi imi voi putea achizitiona intreaga colectie “Comedia umana”, in viziunea mea este o colectie care demonstreaza ca orice om isi are propriul sau loc pe pamant, chiar de este un idiot (poate inspira o opera de arta), dar cu siguranta nu are ce cauta intr-o universitate. Cred ca a fost special creata pentru tumultul sufletului meu…

 

Despre sculptura aici:

 

http://art.thewalters.org/detail/17579/pygmalion-and-galatea/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s