De ce unii oameni prefera sa fie singuri?

 

 

In primul rand as vrea sa stabilesc o delimitare clara intre a fi singur si singuratate. Un om care alege sa fie singur poate sa-si ocupe timpul eficient si intr-un mod placut, fara a resimti singuratatea, iar un alt om poate fi in permanenta insotit de multe persoane, insa resimtind o stare de singuratate apasatoare. De asemenea, pentru aceeasi persoana, a fi singur poate reprezenta doua faze diferite ca si experienta, in functie de perioada de timp la care se manifesta.

Efectele starilor pe care le experimentan in viata sunt diferite atat pentru fiecare individ cat si pentru acelasi individ dar intalnite la intervale de timp diferite.

Sunt deseori confundate aceste doua termene care, desi au radacina comuna, au un inteles diferit. In limbajul popular deseori se pierde din vedere sensul fiecarui cuvant, fiind mai lesne de folosit un termen sau termeni nepotriviti dar apropiati ca si structura pentru a descrie si a incadra o situatie sau, din contra, folosit special pentru a genera o judecata,  poate chiar si atunci cand nu este necesar? (Ceva care “suna” precum lucrul la care ma gandesc. Cu aproximatie.)

Va intrebati de ce folositi cuvintele pe care le folositi? Ce reprezinta acest lucru in viata voastra? Este un exercitiu interesant. Jocul de semantica. 🙂

In functie de mediul de provenienta, a fi singur are o conotatie aparte. In Romania, a fi singur, in special in randul femeilor  de peste 25 de ani, echivaleaza cu izolare sau  inseamna o stigmatizare din partea societatii care nu poate intelege sensul profund al acestui termen, grabindu-se a-l incadra intr-o categorie cu o conotatie negativa.

Dar lucrurile stau chiar asa? Sa fie atat de simplu?

Ce inseamna a fi singur?

Pot da cateva exemple din propria mea experienta, ce inseamna pentru mine, ce a insemnat in experienta mea de femeie a alege sa fiu singura.

In primul rand a insemnat libertate de alegere si discernamant in materie de relationare. Am preferat sa imi petrec timpul intre carti decat intre persoane care nu se pot accepta pe ele insele intai, mai apoi pe ceilalti. Am petrecut 30 de ani in compania unor oameni cu care am ajuns sa am din ce in ce mai putine subiecte de discutie, astfel ca am ales sa-mi petrec timpul intr-un mod placut, productiv, pentru propria mea culturalizare. Cursurile sunt o optiune atunci cand pasiunile se regasesc in tematica unui curs.

Diferentele de mentalitate sunt transante atunci cand  democratia se intelege  confuz, probabil asemenator cu intelesul termenului “a fi singur”.  Acceptarea (in materie de proprii alegeri) in Romania este la nivel de mit – promovat prin imagini de retele sociale si atat. Aici, exista tendinta ca cineva sa stie mai bine ce i se potriveste celuilalt decat siesi.  Acum intervine intrebarea:

Pentru o fiinta, ce este de preferat, sa petreaca timpul alaturi de alte fiinte cu care o relationare se realizeaza deficitar sau sa isi gaseasca propria metoda in care experienta acelei fiinte sa devina una placuta si cu un efect benefic?

Fiindca in functie de raspuns putem gasi si echivalentul intelesului de singuratate (sentiment resimtit atunci cand nimic din exteriorul unei fiinte nu produce un ecou cu efect multumitor, confortant, in interior) sau a fi singur, adica a-si petrece timpul existential intr-o maniera din care se pot extrage beneficii.

Desigur ca nu este de dorit “a fi singur” nimanui si nici pe o perioada indelungata, dar daca se prefera compania altor persoane in detrimentul sentimentului de bine interior, atunci  nu “a fi singur” este prost inteles ci  felul in care relationarea se desfasoara si aprecierea persoanei in cauza este distorsionata.

Un om, o persoana, este o fiinta vie. Pentru dezvoltarea armonioasa a acestei fiinte  se realizeaza schimburi informationale- energetice-substantiale prin interactiunea cu mediul inconjurator, din prima zi de nastere. Personalitatea va fi sculptata in functie de mediul ambient.

Cat de okay este sa iti ocupi timpul in defavoarea ta atunci cand mediul nu ofera posibilitatea unui progress dorit de o persoana? Caci in functie de calitatea acestor schimburi relationale, personalitatea si dezvoltarea per ansamblu a unei persoane este direct influentata.

Oricat de mult am evita sa constientizam, mediul in care traim isi pune amprenta asupra noastra, la nivel inconstient. Se poate vedea foarte usor un efect atunci cand calatorim sau cand petrecem o perioada de timp intr-un alt mediu, cat de mult ne faciliteaza sau, din contra, ne saboteaza dezvoltarea atat intelectuala cat si biologica, fiziologica.

Mie, de exemplu, perioada din Italia mi-a priit atat tenului cat si parului, starii de sanatate per ansamblu, cat si relaxarii mentale si schimbarii de perspectiva pe care o capatasem in Romania. Am devenit atat de relaxata incat, la un moment dat, am avut chiar o aventura de o noapte (am decis sa o inchei astfel), o chestie care mi se parea cumplita inainte. (Acum sunt putin nostalgica dupa perioada petrecuta acolo, nu dupa aventura caci tipul a sforait toata noaptea in urechile mele si n-am dormit deloc.)

Dar, trecand prin aceste episoade am putut sa inteleg ca singuratatea este cea care te impinge catre scenarii nepotrivite (persoane nepotrivite, medii nepotrivite – aventura mea de exemplu, ulterior am inteles ca oamenii se imbolnavesc  atunci cand se arunca in bratele necunoscutilor, stresul din acea noapte m-a terminat) si ca a alege “a fi singur”  este o alegere inteleapta care iti permite sa te dezvolti sustinut, progresiv, contribuind la bunastarea proprie si nu sabotand-o.

La constientizarea acestei situatii deseori persoanele aleg “a fi singure”. Sunt foarte multe exemple de oameni de succes care sunt singuri de mult timp. (Oameni – termen generic cuprinzand atat barbati cat si femei.)

Fiindca a fi compatibil cu cineva este o necesitate atunci cand relationarea este orientata catre progres, catre a construi o relatie durabil, solid, iar aceasta compatibilitate este un lucru foarte rar intalnit, in special cand o persoana nu reuseste a se cunoaste pe sine. Dar cu cat mai rar, cu atat este mai pretios.

 

Perioada de “a fi singur” poate fi un cadou minunat pe care cineva si-l ofera atunci cand isi doreste a se cunoaste mai bine, a se intelege, a-si intelege personalitatea cu toate acele insusiri pe care le observa la ceilalti, si care produc ecou in propriul sine, si a se raporta critic la propriile acte de conduita, aplicarea la sine a acelorasi principii de judecata pe care le aplica celorlalti, conditii, asteptari, dorinte.

Aici, in acest moment al cunoasterii in care cineva ajunge, daca ajunge, se asterne pamantul pentru nasterea unei personalitati.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s