Jocurile pe care oamenii le joaca.

Mi-e frig si simt ca in curand imi va exploda capul de durere. Este vineri dupa-amiaza, 20 ianuarie, si de cateva ore ma doare capul ingrozitor. Am peste un an de cand nu mai consum carne, nu am mai consumat alcool de peste zece luni, nu ies in club, deseori vibratiile iti influenteaza starea (aviz celor care au mers vara trecuta la dansuri in aer liber pe acorduri de tobe cu diverse influente), nu iau pastile, nu urmez nici un tratament, nu fumez iar o relatie intima nu am mai avut de peste un an de zile. In majoritatea reclamelor femeile sunt prezentate cum se ating, pentru cei curiosi nu am facut nici macar acest lucru. Privesc un film italian, pe care il recomand ca si exercitiu de auto cunoastere (Perfetti sconosciuti), incercand sa-mi distrag atentia de la durerile crunte, insuportabile pe care le simt. Filmul vorbeste despre jocurile pe care oamenii le joaca in relatii, falsitatea dintre persoane – chiar in famile – si in care este prezentat consumul de alcool ca un lucru normal, banal, nelipsit.

Stiti cum societatea ne indoctrineaza facandu-ne sa credem ca avem nevoie de tratamente sau metode de preventie a diverselor boli, vaccinuri contra diversi virusi, consumul moderat de alcool fiind tolerat, incurajat, plus nenumarate alte obisnuinte, inclusiv substantele toxice din mancare? Cum credeti ca va afecteaza real aceste substante? Prezente ca exemple in filme, unele reclame sau campanii publicitare prezinta aceste lucruri ca pe ceva “normal, indispensabil”. Cum credeti ca va afecteaza substantele din mancarea din comert? Stiati ca exista state in lume in care supermarketurile comercializeaza produse fabricate local in baza unei retete stricte fara a avea adaos de conservanti in exces?

Cat timp credeti ca este necesar pentru ca un organism sa se refaca printr-o cura de detoxifiere?

Pentru ca functiile corpului sa lucreze in ritm normal, sustinut sanatos? Pentru ca functiile creierului sa fie stabile, facand posibila gandirea limpede, o analizare lucida a datelor din mediul inconjurator?

Sunt jurnalista (ca si formare), scriitoare, coach, studenta pasionata de filosofie si psihologie, medicina alternativa, am fost web host (mi-am vandut imaginea pe bani)  timp de cativa ani in care mi-am sustinut familia si in general persoanele din jurul meu. Am lasat in urma aceasta parte a mea in 2014, cand am decis sa plec din tara pentru o perioada, avand nevoie de o schimbare urgenta. In tot acest timp am incercat continuu sa ma cunosc, sa progresez, sa ma construiesc intr-un fel in care sa-mi pot reflecta lumea interioara in exterior, sa reprezint emotiile si sentimentele mele prin ceea ce fac, in paralel incepand sa spun Stop acelor lucruri si oameni cu care nu mai simteam compatibilitate.

A insemnat a incepe sa ma exprim asa cum simt, intr-o maniera autentica, personala, a trairilor mele zilnice. Motivul pentru care am inceput acest blog. Privind in urma se poate vedea usor transformarea mea prin intermediul scrisului. Pana sa aleg programul de master pe care il urmez in prezent, comunicare interculturala in cadrul Unesco, in limba engleza, m-am specializat in coaching. In momentul reintoarcerii mele in Bucuresti am aplicat la cateva oferte de munca.

Cate optiuni credeti ca sunt pe piata pentru o persoana tanara pana in 30 de ani, care vorbeste cateva limbi straine, cu experienta in marketing si o diploma in jurnalism? O persoana care nu beneficiaza de sprijinul familiei, nu are locuinta local si nici posibilitatea de a cumpara un imobil (va trebui sa plateasca chirie din salariu)? O persoana fara “pile” care sa aranjeze recomandari in diverse pozitii.

Firmele prezente pe piata de munca sunt fie banci (dar care nu corespund ca si profil pentru exemplul meu), corporatiile si firmele de provenienta straina cu punct de lucru in orase mari din Romania si care la un mic search pe google apar avand datorii la stat. Si totusi ele functioneaza in Romania!! Sectorul IT are o oferta mai larga si atat. Am prieteni medici care fie au plecat din tara, fie lucreaza in mai multe locuri pentru a putea acoperi cheltuielile lunare, deseori fara posibilitatea economisirii, si primind totusi sprijin din partea familiei.

Rareori familia sustine un copil a-si urmari visul, in special in Romania in care “parintii stiu mai bine” ce se potriveste copiilor. Cu o mica parere de rau m-am incadrat in categoria in care nu am relationat cu succes cu parintii mei. Actualmente nu mai comunicam fiindca preferintele noastre sunt diferite.

Atunci cand consumul de diverse substante devine un obicei si asemeni “lucrurile lasate de la Dumnezeu” in detrimentul unei analize a ceea  ce se intampla de fapt intre membrii unei familii si o sansa de reconciliere a conflictelor aparute pe parcurs, in special datorita diferentei de mentalitate ce este invariabil prezenta intre generatii, se produc rupturi care pot fi iremediabile in timp.

Nu-mi plac oamenii care nu dau sansa la replica, oamenii categorici. Imi par rigizi, inadaptabili vietii, falsi si inflexibili, imi inspira imaginea unui dictator absurd sau imi amintesc de comunism, sau dogmatism, o sa fac o referire si la biserica catolica in curand. Din acest motiv am decis sa inchei cateva relatii de prietenie, pe care eu totusi le pretuiam fiindca investesc in posibilitatile unui om – dar atunci cand acel om continua a se dezavantaja singur si in paralel ii denigreaza pe cei care nu i-au gresit cu nimic, imi pare absurd a continua o relatie cu astfel de personaje. O sa le mentionez, pentru a-mi incheia socotelile cu acestea.

Ma deranjeaza cand cineva imprastie lucruri neadevarate despre mine, fara a-mi da sansa la replica, astfel ca le voi mentiona eu aici.

In primul rand as vrea sa incep cu doi dintre fostii mei colegi de liceu care au urmat cursuri la institutii ale statului roman de baza, respectiv academia de politie si cea de informatii, si desi au avut parte de o pregatire buna in comparatie cu alti tineri, au un comportament total nepotrivit cu tipul de educatie primit. Acesti oameni, care de nenumarate ori au gasit sprijin din partea mea, mi-au folosit numele si imaginea in sens peiorativ. Unul dintre ei este chiar fostul meu logodnic, un om in care eu am avut incredere si care a beneficiat de sustinerea mea neconditionata in perioada in care el isi incepea cariera in capitala, un personaj care nu doar ca mi-a inselat increderea si m-a tradat in relatia intima pe care o aveam, dar care a continuat sa ma asalteze cu telefoane si mesaje chiar dupa ce relatia s-a incheiat (el avand alta relatie deja)  insistand pe parcursul unui an de zile, chiar de nu a primit nici un raspuns, in paralel vorbind despre mine intr-un mod neadecvat. Le recomand amandurora sa-si faca o analiza detaliata a comportamentului. Aceste persoane care trec drept normale in societatea de astazi, unele fiind apreciate pentru “calitatile” pe care le poseda, mie imi ridica semne de intrebare. Care sunt calitatile valorificate in ziua de astazi? Cumva minciuna, inselaciunea, tradarea, vanzarea ponturilor cu pretul prieteniei sau al persoanelor apropiate, al secretelor, al informatiilor pretioase? Incep sa cred ca pentru a obtine un loc intr-un serviciu al statului este necesar a avea “stofa” de vanzator. Fara scrupule, absolut. Intr-adevar, nu toti oamenii pot ajunge acolo. La selectia pentru aceste servicii sunt anumite criterii care trebuiesc implinite.

Cat de normal este ca cineva sa se comporte astfel si mai mult, sa fie incurajat in societate?

Alte doua persoane pe care le consideram apropiate s-au gandit sa-mi faca o surpriza de ziua mea, una dintre ele continuand a-mi spune ca “nu ma recunoaste, sunt alta persoana”, fiindca i-am scris ceea ce  fosta ei colega de apartament imi spunea la telefon despre ea. M-am simtit dezamagita fiindca bunatatea pe care eu o vazusem in ea a fost acoperita de importanta de sine pe care a capatat-o in momentul in care a ajuns iubita unui barbat insurat, o relatie pe care a ascuns-o si care a ajuns sa o frustreze, fiindca nimic inceput cu stangul nu-ti va fi potrivit, draga mea. Nu se fura sotul alteia. Iubirea nu se fura, n-ai invatat?

Cealalta, cea care a jucat rolul prietenei pe parcursul a doi ani intregi, timp in care eu am suferit alaturi de ea nenumaratele drame pe care le-a trait cu iubitii ei (multi), acuzatiile ca este duala din partea tuturor cunostintelor sale, ca minte sau ca inseala pentru bani, cea care mi-a adus in casa unul dintre amantii ei (casatorit tipul) fara ca eu sa stiu si nu mi-a returnat nici pana astazi cheia, cea care a mers cu mine in locurile in care eu am mers, pe care am sustinut-o de fiecare data cand ma suna suparata de catre familie, sau concediata, sau confuza de catre persoanele pe care le cunostea, a spus lucruri despre mine neadevarate, catre toate persoanele pe care eu le cunosc, cu atitudinea unei mahalagioaice.Screenshot_20170121-164418

Draga mea, ierburile pe care le-ai fumat cu prietenul tau din Ibiza ti-au afectat creierul si tipul de reactie. Nu a fost “sfat” ci  un raspuns la mesaj.  

Iar eu mereu ti-am spus sa faci ce stii tu mai bine, tu stii ce faci, este viata ta. 

Inca din vara ti-am scris asta, exceptand nenumaratele ocazii in care ti-am spus ca tu stii cel mai bine. Ti-a luat mult timp sa “constientizezi acest aspect”.

Sunt persoane care mi-au trecut pragul casei si cu care am fost sincera, spunandu-le mereu sa creada in ele insele, sa aleaga partea aceea buna din ele si drumul acela in care vor descoperi cine sunt, contrar a ceea ce le este spus de catre ceilalti, ei pot fi oameni capabili de lucruri si fapte bune. Se pare ca sinceritatea nu este apreciata in special cand avertizezi oamenii ca ceea ce fac nu este chiar asa cum vor ei sa para ca sunt.

Si nu ma surprinde. Prietena mea de pe barca, pe care o cred inca apropiata sufletului meu, mi-a spus ca “Cine sunt eu sa atrag atentia celorlalti cand gresesc, ma cred cumva perfecta?” I-am raspuns ca nu, tocmai asta este ideea, sa ne spunem cand gresim fiindca astfel avem sansa a ne indrepta, sa invatam sa construim lucrurile si nu sa le distrugem, sa ne recunoastem astfel greselile. Mi-a raspuns ca “avem valorile diferite referitoare la prietenie”.

Exista oare libertate in Romania? (De expresie, de alegere a unei profesii, a unei filosofii de viata.)

Cand a fost ultima oara cand v-ati hotarat si ati decis voi singuri pentru voi insiva ce este bine sa faceti si ati fost acceptati pentru si cu propria decizie?

In primul rand profesional, cati oameni se pot sustine singuri complet prin prisma profesiei pe care o fac cu pasiune? Sistemul nostru educational este la pamant. Chiar si in cadrul masterului pe care eu il fac, optional, sunt lucruri predate conform unei structuri standard, anacronice, inaplicabile cerintelor actuale.  Credeti ca este o coincidenta dezastrul din invatamant?

Nu exista industrie pentru a intampina cererea de lucru de pe piata, a asigura locuri de munca indiferent de nivelul de pregatire al cetatenilor romani.

Ce credeti ca se va intampla in acest ritm in urmatorii 10 ani? Cei care sunteti tineri si vreti familii, cum va veti organiza familiile in aceste conditii in care nu exista sinceritate si comunicare reala intre oameni si nici educatie asigurata de stat sau locuri de munca? Sistemul medical este fie privat si accesibil doar celor din corporatii sau cu multi bani, fie slab aprovizionat cu resurse umane si sanitare.

Nu toti veti avea loc in corporatii. Sunt selective, monitorizeaza in permanenta oamenii si aleg doar ceea  ce este potrivit intr-un anumit timp. Am chiar si un exemplu care deja este pregatit ca creasca in ierarhie curand, ca si imagine publica. 

Va intrebati unde veti ajunge peste 10-15-20 de ani, cu copiii vostri? Daca inca mai credeti ca nimeni nu stie ce faceti, va inselati.

Fiecare om de pe planeta poate fi localizat si monitorizat in timp real, oriunde s-ar afla. Toate datele despre acea persoana sunt disponibile atunci cand cineva are nevoie de ele. Nu este un film science fiction, este 2017. Exista puteri si organizatii influente care se folosesc de resursele umane pentru interese mai putin placute.

Credeti ca acest colaps al tarii este o coincidenta?

Este interesant cum mi-am ales programul de master, Inter religious exchange in Unesco chair, o organizatie care a refuzat sa sustina cauza Israelului de a ocupa teritoriul Palestinian. Mai multe detalii aici: https://www.theguardian.com/world/2016/oct/14/israel-unesco-resolution-jerusalem-palestine, dar puteti face propria cautare despre date.

Chiar credeti ca Isus Hristos a fost rastignit la Ierusalim si Israel este poporul sfant? Chiar credeti ca biserica catolica promoveaza pacea? De fiecare data cand credeti lucruri prezentate de catre media sau surse neverificabile, cand nu cautati a rationa singuri, a intelege, a intreba, se va produce manipulare iar prin aceasta subiectul manipulat devine sclav.

De fiecare data cand refuzam a actiona conform simtamintelor noastre cele mai bune, mai pure, cautand dreptatea, adevarul, in schimb acceptand cu teama un zvon sau ascultand ceea  ce ne este spus fara a verifica, devenim sclavi, cedand parte din energia noastra acelor persoane care promoveaza ideile respective.

Acest lucru este valabil in toate relatiile interumane, sociale, fie prin prisma familiei sau profesionale. “Fa cum iti spun si nu mai comenta” sau “asculta de x fara comentarii”, “seful stie mai bine” etc.

De ce credeti ca rata fertilitatii este scazuta in Europa, familiile se destrama, chiar locul in care corporatiile nu platesc taxe pe teritoriile in care au punctele de lucru, influentand economia si piata muncii?

De ce credeti ca Vaticanul a spus ca nu va admite niciodata o femeie in cadrul ierarhiei lor? App tipul cu Pepsi in timpul in care a fost “recrutat” s-a si convertit la catolicism, oh ce “coincidenta”. Culmea, acelasi personaj a putut sa-si stearga singur un comentariu de pe blogul meu, neavand acces in mod normal …  (la fel si utilizatorul dhp, apoi intreband “ca din senin ” de ce i-am sters eu comentariul lol, in care spunea ca el nu pricepe ceea ce eu scriu si ca pentru el sunt ca si moarta – adica prefera asta decat sa rationeze si sa se intrebe ce inseamna acceptarea unei fiinte) Am un feeling ca templul proaspat construit din Ierusalim are o directa legatura cu Vaticanul.

Ati incercat sa stati vreodata fara a consuma alcool sau substante care sa va influenteze capacitatea mentala mai mult de cateva luni, sa vedeti atunci cum ganditi?

Totul este monitorizat, felul in care cineva isi traieste viata, isi alege vacantele (promovate de lanturi hoteliere anumitor corporatii), sunt selectate persoane special pentru a fi promovate in toate mediile (in functie de “abilitati”, devenind vedete urmate la scara globala), reflectati profund la alegerile vietii si oamenii care va inconjoara.

V-ati intrebat sincer ce s-a intamplat in 1989 si de ce suntem aici in acest moment?

Fiindca in acest moment, in Romania, sansele unei persoane de a trai decent, fara a se compromite prin inselaciuni, frauda, mita sau prostitutie/amantlac, fara sprijinul financiar al familiei, o persoana care vrea sa munceasca facand ceea  ce i se potriveste si vrea sa studieze sunt aproape de 0.

  1. Nu exista locuri de munca potrivite pentru tineri, fie absolventi de programe universitare sau necalificati.
  2. Programele educationale sunt prost structurate, la nivel elementar sunt alcatuite intr-un mod absolut imbecil.
  3. Mancarea este “atent pregatita” cu nenumarate substante, pentru a mentine nivelul de somnolenta.
  4. Agricultura cu productie pentru consum intern este aproape inexistenta.
  5. Media prezinta informatii atent selectionate iar negativitatea si personajele dubioase sunt prezente peste tot.

Va place acest lucru? E buna cola?

Vreti o relatie reala si o familie sanatoasa pe viitor?

Unde credeti ca vor invata si lucra copiii vostri?

Vreti sa contribuiti la perpetuarea tiparelor de inselaciuni, vicii, adulter, frauda, indobitocire prin media corupta sau vreti schimbare?

Cat de sinceri sunteti atat cu voi insiva cat si cu persoanele din jur?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s