Fragilitatea unei vieti…

 

“Laudanum!” striga tanarul uimit, lasand sa-i scape un tremur al vocii la final, ca pentru a marca cu gravitate finalul tragic, palid si cu fruntea innegurata si in a carei mana sta acum sticla goala gasita pe masa. Alaturi, intr-o camaruta cu tapet ingalbenit, mobila putina, saracacioasa,  o masuta de lemn, doua scaune, un mic dulap, un fotoliu invechit, pe un perete lasand sa se vada intr-un colt printr-o mica ferestruica  o priveliste asupra strazii, intre cearsafurile unui pat cu margini de fier  forjat peste care un sal atarna, sta  o splendida figura de portelan a carei mana cade lenes, remezata pe podea. Capul este cufundat intre perini, lasand gatul la vedere printre suvitele de par castaniu. Sora tanarului ce pare ca doarme adanc, ca o madona ascunsa, inseland privirile si mimand  viata,  insarcinata, cuprinsa de ganduri negre, inselata in dragoste, biata,  a sorbit ultimele-i picaturi pe aceasta lume, dintr-o sticla.

Cortina cade pentru pauza si luminile se aprind. Ma intreaba daca vreau sa iesim la o mica plimbare in pauza, daca vreau ceva de baut sau daca as dori sa-l insotesc la o tigara. Nu-mi surade ideea fiindca nu-mi place sa stau in fum. As prefera sa mearga singur afara, pe perioada pauzei, mi-ar placea sa am mai mult timp pentru mine aici, sa visez in aceasta minunata incapere, sa cercetez sala cu peretii catifelati, si sa observ ceilalti spectatori. Nu-i spun ce gandesc  fiindca n-as vrea sa ma creada insensibila, sau sa stie ca nu vreau sa-i tin companie, desi chiar nu vreau acum, ii sugerez discret ca prefer sa stau aici, in loja, pana merge el  sa fumeze si sa-mi aduca apa. E o companie placuta, cateodata, gasim subiecte de discutie si radem destul de  des, sexul e deja plictisitor, este acelasi scenariu care se desfasoara  mereu, stiu exact cum va incepe si cat va dura, ce cuvinte ne vom spune, ma deranjeaza ca nu prea vorbeste, daca vreau sa incerc alte ipostaze pare sa intre in joc dar cedeaza repede si ma plictisesc, ma plictiseste el si mai mult atunci cand incepe sa se planga ca asa fac eu mereu, il amagesc. Imi strica feng-shui-ul… Imi dispare tot cheful de joaca… Ma intreb ce se intampla de este astfel? Sa fiu eu prea pretentioasa? Asa sa fie fiecare relatie? Singurele momente cand este mai dezinvolt, cand nu pare ca respecta un tipar anumit, aceleasi fantasme care revin periodic, obsesiv, devenite banale deja, sunt acele dimineti cand este prea obosit ca sa isi mai controleze ideile.

M-am plictisit. Nu stiu daca ma plictiseste el, relatia, scenariul meu de viata sau totul in general. Ne-am certat de cateva ori si am vrut sa ne despartim, de ce oare ramanem impreuna daca lucrurile nu sunt tocmai potrivite? Sa fiu eu prea lasa ca sa il pot lasa? Sunt prea speriata de singuratate? Stand aici pe scaun, acum, asteptand sa reinceapa piesa, ma gandesc ca as putea foarte bine sa stau chiar de el nu s-ar mai intoarce. Oricum pleaca destul de des, m-am obisnuit sa am momente de solitudine.

 M-as bucura daca langa mine ar veni altcineva? Cred ca … asta imi doresc, si mi-e teama sa recunosc.  Nu-mi place relatia mea, dar sunt prea lasa sa o pot spune cu voce tare, sa i-o pot spune si lui. Ma plictiseste si nu sunt fericita, dar poate asa devine o relatie la un moment dat…?

Ma simt de parca mi-ar fi mai usor sa iau laudanum, ca aceasta fata, decat sa infrunt  ruperea unei relatii. Mi-este foarte greu sa ma separ de el, chiar de nu este potrivit … ma frustreaza diferentele dintre noi, incompatibilitatea si faptul ca incearca sa fie cineva care mie mi-ar placea, desi stie ca nu este genul lui, iar apoi incep noi certuri. Ma simt manipulata ca o papusa cand se foloseste de amintirile noastre  pentru a ma face sa ma razgandesc  atunci cand ma hotarasc sa inchei ceea  ce avem acum. Ma face sa cred ca poate exista o sansa… desi  zilnic se vad clar starile noastre de disconfort. Suntem … doi colegi de apartament ce incearca sa faca lucruri pentru oameni mari.

Si vreau iubire… oare exista? Exista oare o sansa in viata sa intalnesti iubirea?  As putea sa sper la ea ?

Pentru ca … acolo ma duc toate acele ganduri negre, atunci cand nu mai am putere sa ma ridic din pat. In camera mea, in dormitorul obscur, cu draperiile oranj, cu mobila intunecata ce se ridica spre tavan pe ale carei rafturi stau cartile mele, prafuite de timp, de aerul imbacsit de Bucuresti si forfota neintrerupta a bulevardului, neatinse de mine in dezinteresul meu pentru lucrurile care imi plac, in zilele in care nici soarele de primavara nu imi mai surade si atunci cand  nici un glas cunoscut nu imi inspira bucurie.

De ce ma simt astfel, ma intreb? Ne… implinita? Ca dupa multi ani in care am alergat in cursa nebuna a vietii, grabita, fara sa ma intreb sincer eu ce imi doresc de fapt?

Am curajul sa ma intreb cat din ceea  ce traiesc acum, in acest moment, ma reprezinta sincer, ma face fericita, imi doresc sa fie parte din viata mea si prin aceste situatii eu  sunt ceea  ce mereu  am sperat sa fiu? Pare sa-mi fie mai usor sa traiesc in aceeasi piesa… in care el se va intoarce in curand de afara, mirosind a tutun, aducandu-mi apa, eu ii voi zambi, ii voi multumi, el imi va raspunde, ma va strange de umar apoi probabil se va apropia de mine sa ma sarute, lasandu-mi gustul toxic al nicotinei pe buze, va face o mica glumita, vom rade amandoi, lumina se va stinge, cortina se va trage din nou, noi doi vom privi aceeasi piesa. La final imi va da haina, imi va deschide usa, vom merge de mana spre iesire. Vom parea asa de tineri si de frumosi, incantati ca suntem impreuna.

Vom lua masina, va conduce pana in fata blocului, ma va acompania in casa, vom vorbi despre ce vom face in aceasta seara, el va primi un mesaj, ma va anunta ca pleaca, eu voi parea surprinsa, ii voi spune sa nu stea prea tarziu, mai am ceva vin prin frigider, in camera, pe noptiera ma asteapta o carte …

As vrea sa fiu fericita … la un moment dat.

 

Va urma…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s