Cum invatam sa devenim femei?

Sunt multe momentele in care ma gandesc la familia mea, la drepturile mele si drepturile femeilor. Momente in care fara sa vreau ma gasesc reflectand la conditia pe care mama mea a avut-o si pozitia ei fata de mine. La conditia femeii din societatea romaneasca de-a lungul timpului, la bunicile mele si viata din Romania in ultima suta de ani. Ne apropiem de centenarul Romaniei. Intamplarea face ca in aceasta perioada sa studiez problematica genului in societate.  

M-am ciocnit de multe obstacole in drumul meu spre educatie, unele venite chiar din partea asa ziselor prietene (cumva prezentandu-mi nivelul de prejudecati existente in Romania), un drept fundamental al femeilor castigat de catre femeile din trecut chiar cu pretul vietii, in tarile civilizate. Cu toate acestea, prima femeie din Europa care a ocupat un post de profesor universitar a fost o romanca. Numele ei este Cecilia Cutescu Stork.

Aplaud curajul si taria de caracter, determinarea acelor femei care au decis cu cateva sute de ani in urma ca merita mai mult decat a trai si a fi umbra unei alte persoane, au dreptul de a trai intr-o societate care sa ofere oportunitati nu doar egale dar potrivite ambelor sexe, sub umbrela democratiei, ca merita sa aiba drepturi egale ca si ceilalti membrii ai societatii. Femei care nu s-au gandit doar la binele personal ci si-au dorit a atrage atentia asupra unei constientizari a necesitatii autonomiei femeilor, independentei si conturarea identitatii lor unice, intr-o lume diversa si nu uniforma, o mostenire lasata tuturor fiintelor de sex feminin (care in trecut era perceput ca fiind inferior). Va intrebati ce drepturi aveti voi, ca si femei, in comparatie cu barbatii, in societatea in care traiti? Exemplul meu preferat al unei femei care a adus in discutie aceasta problema ramane Mary Wollstonecraft, in viziunea mea si nu numai, este pionier al feminismului. Desi este februarie 2017, in Romania oportunitatile lipsesc, si nu doar pentru femei. Unde sunt drepturile femeilor din Cedaw?

 

                                                  “The beginning is always today.”  Mary Wollstonecraft

 

Am crescut cu invataturile stereotipice ale mamei mele care repeta mecanizat ca este important sa am bani, pentru ea acest lucru fiind o prioritate. Tot timpul banii erau prezenti in discutii. Am inteles, de-a lungul anilor, ca isi dorea, de fapt, ca eu sa reusesc sa fiu  independenta, sa reusesc sa detin o proprietate, sa pot evita o constrangere sau un compromis facut pentru a trai decent. Sa pot sa valorific acele drepturi ale femeilor castigate de-a lungul timpului. Intotdeauna imi spunea sa fac bani, sa nu raman fara, sa am grija ce fac… Mi-a luat mult timp sa inteleg sensul cuvintelor sale, fricile ascunse printre ele…O iubesc  enorm.

Imi doresc o viata mai buna… pentru toate femeile. Prezenta indelungata a compromisului pentru o femeie este toxica, ii risipeste viata. Ii fura bucuria de a trai, ii lasa urme adanci pe fata, in suflet…Ii rapeste sanatatea… Si nu ma refer doar la salarii mai bune sau sanse de angajare, ci la respect, la apreciere, la sansa de a beneficia de conditii si ocazii adaptate cerintelor si nevoilor feminine, in aceasta societate construita pe o structura ce valorifica atributele masculine.  Nu vad acest lucru ca pe o egalitate in drepturi ci ca pe o ignorare a calitatilor feminine prin depreciere.

Cumpar mere din piata, de la o doamna care le aduce de la Campulung Muscel. Costa 2 lei kilogramul, mere rosii, romanesti, cu gustul copilariei si nu cel de zahar pe care il gasesti la merele din marketuri. Astazi au fost -5 grade in Bucuresti si doamna era prezenta in piata, la una dintre tarabele din aer liber! La oficiul postal, o institutie a statului, sunt femei care lucreaza zilnic, cu un public grabit, deseori cu colete voluminoase, intr-un ritm alert, pe un salariu care uneori le permite sa isi cumpere o oja. Mobilierul si conditiile sanitare sunt de aceeasi varsta cu mine. Macar sunt ferite de frigul iernii. Cate femei din Romania credeti ca au timp sa citeasca o carte, intr-o luna, dupa ce incheie programul si responsabilitatile domestice  zilnice?

Cate mai au timp sa spere, sa viseze la un concediu? Doar pentru ele, pentru contributia pe care o aduc anual in familii si in societate?

Cate isi revendica dreptul pentru o marire? Cate stiu ca merita mai mult?

Cate femei detin o proprietate si sunt libere sa decida

pentru ele insele fara a fi influentate? 

 

Nu este un lucru comun ca femeile sa isi ceara drepturile in Romania, fiindca de-a lungul timpului am invatat sa tacem, sa acceptam ceea  ce ne este oferit ca fiind valabil, sau sa plecam din tara… Parti din familia mea sunt fie in Italia, fie in Norvegia. Chiar ieri vorbeam la telefon cu verisorul meu Cristi, care mi-este ca un frate mai mare (si cu care am facut o calatorie grozava in Asia acum doi ani, pentru prima data in viata mea), ca nu stim cand vom avea ocazia sa purtam o discutie de la suflet la suflet, fata in fata si nu la telefon, avand in vedere distanta si imprevizibilitatea vietii care te poarta in locurile in care iti sunt favorabile conditiile pentru a trai. Sora lui a reusit sa ajunga la a detine o proprietate in Norvegia si a face un mariaj fericit acolo, dupa multi ani de munca asidua, contrar varstei mici si in ciuda dificultatilor intalnite. A avut multe incercari esuate in Romania inainte de a hotara sa plece din tara.

 

 

Este sambata, o seara geroasa de februarie.

Cate femei din aceasta tara isi acorda macar doua ore siesi pentru a se ingriji, intr-o seara de weekend, dupa o saptamana de munca, in intimitatea si confortul casei, doua ore in care doar ele sa conteze, sa isi pretuiasca fiinta prin ceea ce le aduce lor fericire, ce le magaie sufletul, le implineste?

Ceva care sa le reprezinte unicitatea, sa le intareasca increderea ca merita sa fie apreciate, protejate, respectate, pretuite, iubite? Ceva care sa le aduca valoare in viata, sa le insanatoseasca, sa le reincarce potentialul si sa le hraneasca sperantele si visurile?

Nu cred ca avem nevoie de mai mult make-up sau mai multe haine ci de mai multe oportunitati de a ne dezvolta personalitatea, un lucru garantat prin Constitutia Romaniei  dar  lipsit de pe piata economiei capitaliste, de a ajunge la libertatea fiintei, la autonomie. Sansa de a ne putea contura individualitatea fara compromisuri toxice.

#Sansa de a fi auzite si ascultate, ca femei. De a beneficia complet de drepturile femeilor.

 

“One is not born, but rather becomes, a woman”
Simone de Beauvoir

Citeste si:

http://www.aboutlifeandsoul.com/ce-iti-doresti-sa-primesti-de-la-viata/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s