Ai curaj sa te dezbraci?

Este placut in casa avand in vedere ca aerul conditionat merge de la ora pranzului, in aceasta luna iulie temperaturile au atins recorduri neasteptate. Ma intreb cum rezista prietena mea care locuieste in blocul de vis-à-vis, la ultimul etaj. Ma gandeam ca poate in aceasta seara vom iesi impreuna in oras, poate la disco, sau vom sta, macar, la un pahar de vin pe terasa mea, insa ea, din nou, a invocat motive banale. Ma intreb ce oare se intampla, de fapt, cu ea, in aceste momente periodice in care devine indisponibila fara o explicatie rezonabila, ma cam ingrijoreaza. Stiu ca isi doreste foarte mult o relatie si deseori se simte singura, o vad cum isi construieste in interiorul casei un cadru de siguranta, pare tipul de casnica perfecta. Felul in care gateste este exceptional. Mie nici cartofii prajiti nu-mi ies. Ma surprinde atunci cand, la cateva zile dupa ce devine indisponibila neasteptat, imi povesteste de cate o experienta cu un tip nou, mereu altul, cum ajunge sa-i intalneasca nu-mi explic, fiindca eu de cate ori ies in oras vad aceleasi persoane. Imi pare ciudat ca lucrurile nu evolueaza dupa o intalnire-doua, sau poate este ea foarte hotarata si stie ce vrea… Este foarte curajoasa, si foarte determinata, cred, atunci cand ajunge la sex cu cineva pe care il vede pentru prima data. Presupun ca este foarte importanta pentru ea calitatea relatiei intime, de aceea ajunge in acest punct cu tipii cu care se intalneste, de la inceput…  Ma intreb cum se simt acei oameni dupa ce ea hotaraste sa nu-i mai vada. Cu parul ei blond, ochii mari, vorba ei mieroasa si accentul regional, cred ca sunt putine persoanele care ajung sa o cunoasca…In special cand sub masca scuzelor banale ea aseaza lucruri pe care, de fapt, pune mare pret. Nu stiu ce sa-i raspund, mi-a propus sa incercam impreuna ceva nou. Desi sunt foarte curioasa si o consider apropiata inimii mele, si  imi place sa fabulez in mintea mea diverse lucruri, nu as putea face asa ceva. Poate sunt prea conservatoare…

Ma gandesc la celelalte prietene ale mele…una dintre ele se vede cu un tip ce are iubita, desi este cu cativa ani mai mica decat mine, a avut deja mai multe one-night-stands. O alta a plecat in alta tara sa locuiasca cu un tip cunoscut pe internet, dupa o luna de schimburi de mesaje. Mi-a spus ca ea isi doreste o relatie, stabila, ca eu nu inteleg situatia ei, pur si simplu s-a saturat sa jongleze cu doi tipi deodata. Pe alta o vad in compania sotului prietenei ei, atunci cand aceea ramane acasa cu copilul nou nascut, o vad pe ea, prietena mea, la petreceri, gravitand in jurul lui, cateodata iesind impreuna dintr-o camera privata sau toaleta, el impartind cu ea prafurile disponibile …desi ea ma minte, in fata, ca nu a luat nimic. Am surprins-o deseori in aceeasi ipostaza si cu alti tipi, in cluburi sau lounge-uri, la petreceri, probabil are o sensibilitate pentru acei baieti care sunt foarte populari intre fete. Am  observat ca nu conteaza pentru ea daca sunt cuplati sau casatoriti, ii place foarte tare sa demonstreze ca si ea poate fi la fel de buna prietena, ca o iubita. Si am observat ca atunci cand pune ochii pe un baiat, nici macar asa zisa prietenie nu mai conteaza, devine fara scrupule. Este in stare sa flirteze cu iubitul surorii ei, al sotului celei mai bune prietene sau iubitul colegei de apartament. Ma intristeaza sa o vad astfel, nu cunoaste sensul unei relatii de prietenie desi vorbeste despre acest lucru cu pasiune, recitand din scrierile altor persoane despre “loialitate”, oare ea poate intelege ce inseamna iubirea, cand faptele arata cert ca nu se pretuieste deloc…Dar este viata ei, sunt alegerile sale. Oare, vreodata, va pricepe ca nu este nevoie a demonstra nimic, a se umili pentru a arata ca merita atentie?

Toate aceste fete, au dreptul lor de a-si trai viata asa cum ele decid sa o traiasca. Ele vor ajunge, poate, la un moment dat in viata, sa obtina capacitatea de reflectie si se vor putea observa, in toate ipostazele lor, chiar si atunci cand joaca rolul unei impostoare (persoana care profita de buna credinta a oamenilor cautand sa insele, uneltind, inselandu-se pe sine mai degraba).

Chiar daca ele ma mint pe mine atunci cand le ofer sansa de a vorbi deschis despre lucrurile care ne framanta, chiar de isi mint iubitii sau sotii atunci cand profita de orice ocazie sa ajunga la un flirt cu un strain, chiar de se mint pe sine atunci cand isi spun ca se accepta, atunci cand vor sa spuna ca sunt fericite in relatia frustranta pe care o traiesc, atunci cand nu au curajul a recunoaste tipul de comportament pe care il au si se ascund sub masca aparentei.

Oare pot spune ca este o conjunctura a Bucurestiului? Fostele mele colege de liceu s-au amestecat cu fostii mei colegi de liceu, pe rand, desi cu totii aveau relatii separate, pozand in cuplul perfect (inselandu-se reciproc), inclusiv prietenii intre ei se minteau atunci cand relatiile cu surorile lor erau si ele ascunse. Unul dintre prietenii mei mi-a spus ca sunt prea naiva, ca nu este un lucru neobisnuit sa ceri o fata in casatorie (potrivit asteptarilor familiale) dar sa ai inca o relatie cu o alta, potrivita fantasmelor intime, cum nu este neobisnuit  sa mergi doua ore la un anunt din ziar, fara remuscari,  sau cum intr-o seara iti place foarte mult de o persoana de pe facebook si vei merge sa te intalnesti cu ea, doar in acea seara.

Oare sunt eu naiva, chiar si atunci cand fostul vorbeste cu prietenele mele, plangandu-se de cat de mult ii este dor de mine sau cum spune ca incearca a ma contacta, cu scopul unei reconcilieri? Oare aprecierea mea este distorsionata cand acest lucru nu se concretizeaza in fapte ci sunt numai promisiuni si vorbe viclene?

Dar eu inteleg aceste tipuri de comportament, si aceste jocuri, stiu ca fiecare om are dreptul de a alege pentru sine felul in care vrea sa traiasca… Este alegerea fiecarui om cine vrea sa fie, prin comportamentul pe care il are.  Exista si oameni care aleg integritatea, femei care nu se compromit, care isi doresc sa cunoasca iubirea prin propria persoana, atunci cand aleg sa se respecte si nu accepta vorbele inselatoare ale nimanui. Oameni care sunt atenti la propriile fapte, apoi ale celorlalti si pretuiesc acele lucruri menite sa construiasca o relatie, poate o familie, oameni care nu se concentreaza pe  promisiuni si minciuni. Oameni care se cunosc pe sine, sunt capabili a-si recunoaste trasaturile, indiferent de coloratura, si inceteaza a-i invinovati pe ceilalti de lucrurile pe care ei insisi le fac, preluand responsabilitatea asupra tuturor trasaturilor care ii alcatuiesc.

Devenind acea persoana pe care ar vrea sa o cunoasca.

Astfel, sa recunosc, fata de mine insami, ca ador sa ma trezesc dimineata pupata, Goldie sau Maya fac acest lucru, imi place sa torc si eu, ca o pisica, printre ele, citind lejer in pat, dupa-amiaza, sau sa ies la plimbari scurte in aerul Italiei, sa fac mici glumite cand merg la cumparaturi, imi place atunci cand cineva se ingrijeste de mine si ma rasfata cu mici surprize, asa cum face sora mea. Ma agit atunci cand decid sa fac o exceptie si ea imi pregateste un caffe latte delicios pe care il savurez indelungat. Imi place sa ma ingrijesc de mine insami, in special cand refuz sa acord credit persoanelor care  fac dovada lipsei de maturitate, sau de sinceritate, atunci cand nu incurajez prostia sau minciuna, imi place Germaine Greer, felul in care descrie femeia eunuc…  ca o presupusa domnisoara, avand  apucaturi masculine, ce crede ca feminitatea se atinge printr-o  palarie cu pana, geaca pestrita cu puf, pantaloni negri evazati si tocuri, cearcane de doua degete si incapacitate de autoanaliza, inca imatura, atunci cand imprastie mesaje promitatoare (ca si un partid politic trandafiriu) cautand autoafirmarea,  intr-o societate capitalista ce tinde spre multumirea “marelui tatic”. (Aluzie complexul Oedipian.) Exceptionala scriere, dovada sta impactul global al acestei carti, ma distreaza felul in care noteaza tendinta eunucilor de a se ingrasa, evidentiind o nevoie de a gasi o metoda pentru a se mentine in forma. Poate palamida sa fie o sursa de alimentatie? Yoga am auzit ca e eficienta. In timp, cu siguranta va aparea raspunsul, in special pentru persoanele care cauta tipuri de mancaruri ce nu ingrasa. Nu ma deranjeaza faptul ca un astfel de eunuc  poate deveni disperat  a-mi atrage atentia, astfel ca imi citeste articolele apoi foloseste cuvintele mele in convorbirile telefonice, sau in prezenta altora, este democratie, are dreptul a zice si a face ceea ce doreste. Este hazlie incapatanarea de a copia pe cineva, atunci cand exista sansa de a-ti cunoaste propria persoana si se refuza acest lucru, totodata denota  lipsa inspiratiei dar!  nevoia de acceptare a unei  fiinte in orice ipostaza. Respect acest lucru.

Eu sustin ca fiecare fiinta isi are propriul ei scop si rol (roluri) pe aceasta lume.

Cred ca … iubesc aceasta lume, acest tablou mundan,  in careexista libertate de alegere, in care in orice clipa pot invata lucruri noi. Ma simt ca o studenta a carei materie preferata este lumea complexa prezentata prin diversitatea situatiilor, prin aceasta posibilitate ca fiecare om sa isi poata alege viciul si propriul scenariu de viata, propriile adictii, ascunzisuri, caci lectii valoroase sunt prezente in fiecare cadru social, acolo unde suferinta se imbina cu bucuria, prefacatoria te surprinde din nou atunci cand vine din partea unor persoane “apropiate”, in acele momente in care extazul unei clipe se completeaza cu agonia realizarii adevarului  (adevarul nu este un lucru usor de acceptat),  cand autonomia face pereche cu dependenta… iar eu, acum,  am libertatea de a eluda diverse prezente, de a alege cum imi petrec timpul, in cine investesc sentimente, ma bucura faptul ca pot scrie pe acest blog toate lucrurile care imi trec prin cap si-mi plac reactiile deranjate ale celor care citesc si se recunosc in descrieri, simtindu-se demascati. I love it.

Sincer…cel mai mult imi place sa fiu… goala, prezenta in fata lumii, exact asa cum eu sunt. In trecut, credeam ca daca imi scot hainele in fata unei camere si mimez un rol ma prezint astfel, nu stiam ca nuditate nu inseamna a poza fara haine.

 Am inteles, incepand cu 30 de ani, ca a fi goala inseamna a fi tu insati, fara masca, fara make-up, fara cenzuri, fara frici, in fata necunoscutului. #transparenta

Si, pentru a ajunge la aceasta postura, este nevoie de curaj pentru a te exprima, de curaj a-ti accepta toate trasaturile, bizareriile, acele lucruri pe care ti-e rusine sa le recunosti despre tine.

Acelea pe care le atribui altora fiindca in mintea ta rasuna vocea neoprita a cenzurii, si nu-ti spune ca oamenii sunt complecsi, diferiti, completi, prin amestecul continuu de trasaturi paradoxale din fiecare, ci iti spune ca “trebuie sa dai bine”, in diverse cadre distorsionate, corupandu-ti sufletul in goana dupa perfectiune.

Ai curaj sa te cunosti pe tine insati/insuti complet?

Cum ar fi sa ajungi in situatia in care iubitul tau, acel om de care te-ai indragostit fiindca tu ai vazut in el un model, tipul care a recunoscut pisica rasfatata din tine, tipul cu valori, tipul familist, profesionist dedicat performantei,  sa fi fost in trecut clientul prietenei tale?

Viata este plina de surprize… non si sa mai nella vita.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s