Pe ce te bazezi când iei o decizie?

Una dintre cărțile cu care mi-am ocupat timpul la plajă în vacantă a fost  Forța Binelui de Daniel Goleman. Este o carte primită, care vorbește despre necesitatea educării emoțiilor, ce îl aduce în prim plan pe Dalai Lama, dar care prezintă prin prisma acestuia si alte câteva persoane cu care acesta a intrat in contact de-a lungul timpului, remarcabile prin contribuția lor profesională la sfera educației globale. O astfel de persoană este Paul Ekman, un psiholog American care a elaborat o hartă completă a comportamentului celor aproape 200 mușchi faciali, atunci când exprimăm o anumită emoție.

În viziunea lui Dalai Lama, care practică zilnic meditația ca mijloc de autocunoaștere a hărții emoționale interioare și a cultivării compasiunii în prezența unei minți treze și a unei inimi calde, emoțiile nerecunoscute îți pot afecta nu doar comportamentul  zilnic dar și viața prin riscul tendințelor distructive generate de emoții ce tulbură liniștea sufletească, atât în luarea deciziilor personale cât și în interacțiunea cu ceilalți. Pe website-ul www.paulekman.com se găsesc informații despre necesitatea educării în universul emoțiilor, astfel cunoașterea  adevăratului sentiment din  spatele unei expresii faciale, evitând interpretarea eronată sau, de ce nu, minciunile celorlalți.

Mi-a plăcut foarte mult și o recomand ca o lectură ușoară de după-amiază, cred că i-ar fi fost o foarte bună  companie și iubitei (sau surorii) persoanei care mi-a dăruit-o, fiindcă ar fi putut interpreta mai sigur când este înșelată și mințită, conștientizând, poate, necesitatea educării propriilor emoții care o conduc într-o relație toxică, aflând astfel ce i se potrivește sau ce o face fericită.

Totodată Dalai Lama mi-a amintit că pentru a recunoaște adevăratul lider, tibetanii urmăresc primii ani de viață ai unui nou născut, văzând care sunt lucrurile ce corespund comportamentului liderului anterior.

Cel mai sigur mod de a afla cine ești și ce ai făcut într-o viață anterioară  ar fi atunci să-ți urmărești creșterea si evenimentele desfășurate nu doar în primii ani de viață, nu doar acei șapte petrecuți în familie dar de ce nu, și pe perioada școlii elementare? (Eu îmi notez și visele, întâlnirile, convorbirile care mi-au transmis un sentiment puternic a ceva, și ce anume trezesc în mine toate.)

Cred că este un punct de plecare foarte bun, prin regresie, reamintire, putând să-ți vindeci traumele emoționale, să-ți descoperi acele lucruri care contează într-adevăr pentru tine și să înlături straturile culturale care nu-ți sunt potrivite individual dar care te-au acoperit involuntar, fiind distribuite universal.

Încadrez aici și rănile emoționale care influențează deciziile unei persoane și modalitatea sa de acționare, răni care pot genera sentimentul de neîmplinire prelungit, nemulțumire, tristețe sau lipsa sensului și care pot direcționa repetitiv către scenarii nepotrivite atât în cadrul profesional cât și în cel relațional. Sunt nenumărate exemple.

Atunci când dorim a ne încadra în grupuri cu care simțim că suntem incompatibili dar totuși  insistăm, când încercăm a mulțumi în mediul exterior, contrar sentimentelor, când ne complacem în situații defavorabile, când alegem relații intime toxice (looking for love in all the wrong places), când ne prefacem a fi ceva ce nu suntem – accentuând dezechilibrul interior, când stăm în locuri care nu sunt benefice funcționării armonioase a ceea  ce suntem, din teama de schimbare.

Clarissa Pinkola Estés (Women who run with the wolves) spune ca cea mai sigură modalitate de a face pe cineva să clacheze este să-i deranjezi echilibrul emoțional.

Este de prisos a spune că scriu această postare pentru femei  fiindcă  fiecare om de pe planetă este o fuziune de energie  feminină și masculină, pe care o poate recunoaște sau nu, și la al cărei echilibru poate ajunge, dacă vrea.

Simt că este o nevoie feminină a reamintirii care sunt lucrurile importante ce clădesc o persoană, ce o susțin, o hrănesc emoțional și o echilibrează în dezvoltarea  armonioasă, o necesitate a recunoașterii factorilor ce o sprijină și a evitării acelora care o sabotează, care produc  sterilitate emoțională, răceală, retragere în sine,  blocând  creativitatea cu care își poate trasa tipul de viață dorit.

Să luam exemplu o femeie ce ajunge a semna un contract de muncă într-o companie, având program de lucru fix (pe o sumă menită să îi distragă atenția de la compromis  în cel mai bun caz – deseori să-i plătească un trai mediocru), o relație în care încearcă să mulțumească (dar în care simte incompatibilitate însă se complace), o familie din care a vrut să facă parte (te naști într-o familie dar unde se poate a lipsi înțelegerea empatică), un cerc de cunoștințe în care a încercat să se încadreze (nepotrivit ca și orientare, preferințe, nivel cultural), o comunitate care să-i inspire un sentiment de apartenență, o femeie care simte că ceva lipsește din viața ei însă nu poate identifica ce anume este acel ceva. Este un caz extrem însă cel puțin una dintre caracteristici este actualmente  parte din viața fiecărei femei în plan global. Cu părere de rău, sunt nenumărate cazuri de femei care își cresc copiii în familii monoparentale.

Ca o contrabalansare a trecutului în care femeile erau limitate în drepturi, feminismul valorică potențialul de acțiune al femeilor, independența acestora pentru a vindeca acele dependențe limitative ale erelor anterioare, iar trendul business încurajează femeile cu caracteristici masculine în poziții de conducere, toate sub umbrela consumerismului si marketingului, construit pe o structură patriarhală, dezechilibrul emoțional interior fiind astfel prezent în lumea  exterioară, în cadrul structural global.

Compromisul care în trecut era realizat printr-o casătorie care să asigure traiul unei femei, dar din care lipsea deseori dragostea sau susținerea și în care femeia era doar un obiect casnic, astăzi este transformat într-un mariaj cu slujba, un contract ce promite achitarea condițiilor de trai și, poate, o indusă realizare profesională, educată, încurajată, promovată  ca scop de către o societate ce ignoră nevoile profunde ale unei femei, îi anihilează instinctele, intuiția și abilitățile de recunoaștere a lucrurilor benefice sau toxice, accentuând bolnavicios autorealizarea. Nu este de mirare escapismul în relațiile de scurtă durată, frustrante, care adaugă presiunii de autorealizare și cresc numărul divorțurilor.

În toată nevoia de autoafirmare și de dobândire a resurselor necesare vieții, femeilor le rămâne foarte puțin timp pentru a se cunoaște pe sine, a se  întreba ce își doresc în acord cu sentimentele lor profunde, a cunoaște care sunt sentimentele reale și nu cele antrenate de emoțiile nevindecate, a-și recunoaște individualitatea și talentele care le hrănesc sufletul  în mod  unic, și care le pot ajuta să-și construiască viața în cel mai productiv mod, fără a recurge la un compromis care să le dezavantajeze.

În Forța Binelui se vorbește despre controlul cognitiv, ca funcție ce se educă, o aptitudine mentală  care favorizează puterea de concentrare și de a ignora orice distragere, de a amâna satisfacțiile de moment, în căutarea unui țel viitor, de a calma emoțiile distructive și de a genera  încrederea în propria persoană.

O asociez cu înțelepciunea feminină și capacitatea de discernământ, cu intuiția care poate arăta ce anume este potrivit unei persoane, evitând  a face un compromis pentru o satisfacție iluzorie de moment, și care generează încrederea necesară  de a continua drumul dificil  – acela care promite o împlinire a sufletului, nu doar a asigura resurse materiale. Lipsa creativității conduce nu doar la o înfometare a sufletului  ci la antrenarea emoțiilor distructive care favorizează deciziile nepotrivite, creând un cerc vicios.

Prezența femeilor în sistemul educational pentru promovarea acestor caracteristici nu prezintă o garanție atât timp cât ele, ca și ființe umane, nu încorporează  conștient  aceste abilități  în propria viață. Poți mima a fi ceva ce nu ești, dar fără rezultate.

Devii mamă fiindcă naști un copil sau altceva înseamnă a fi mamă? În același timp, ce te determină să vrei să fii mamă?

Compromisul nesănătos poate fi regăsit și în relațiile de dragoste în care femeile se complac, poate, din nevoia de siguranță sau din comoditate, din dorința de a se retrage într-un cadru în care se pot reface dar care nu este potrivit în majoritatea cazurilor. Din lipsa încrederii în propriile forte, din lipsa recunoașterii valorii proprii, o depreciere a potențialului creativ care nu a întâlnit susținere în mediul extern, nu a primit validare, accentuând  disproporționat nevoia ego-ului de a se încadra, de a fi în siguranță, acceptând în condiții dure o soluție… mediocră.

Ritmul accelerat în care relațiile se încheagă fără o cunoaștere profundă a persoanelor implicate, stima scăzută a femeilor care acceptă a deveni opțiuni secundare sau de rezervă în viețile celor din jurul lor, neaprecierea calităților intrinseci ale unei ființe umane și încurajarea stratului superficial al vieții  contribuie la menținerea dezechilibrului emotional și la un lanț de compromisuri.

Unele dintre rândurile mele preferate (dintr-o poveste despre dragoste și o viață viciată) sunt următoarele:

Nu te-ai născut să devii cineva ci tu te-ai născut Cineva dar ai fost învățat că ești un nimeni. Când te retragi în tine și-ți asculți inima, atunci aflii că poți  fi  tot ce îți dorești, fiindcă deja știi acest lucru dar îți închipui că ai uitat.

 

Oare am uitat că prima condiție pentru a fi împliniți este cunoașterea de sine? Acordarea încrederii propriei persoane că merită a fi fericită, fără a fi condiționată de factorii externi și fără a necesita compromisuri?

Din punctul meu de vedere, a-ți ignora dorințele sufletești pentru a satisface o nevoie de moment, dintr-o slăbiciune sau pentru a corespunde unor criterii de  normalitate, este o rețetă sigură a menținerii dezechilibrului emoțional interior și a unei percepții eronate despre cine ești.

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s