Look closely – Ce vezi este ceea ce este sau ce-ți dorești să fie?

  - Cum crezi că te poți apropia de o persoană care nu este extrovertită, nu are o viață socială dezvoltată, are puțini prieteni și nu sunt frecvente ocaziile în care s-o întâlnești?, mă întreabă el în timp ce-și soarbe ceaiul. - Nu știu, nu cunosc astfel de persoane. Nu m-am gândit cum aș putea … Continue reading Look closely – Ce vezi este ceea ce este sau ce-ți dorești să fie?

Ai grijă ce-ți dorești, s-ar putea să ți se întâmple.

Obișnuiesc  să privesc în urmă la felul în care am crescut în România  atunci când citesc articole pe internet scrise de femei din Marea Britanie, sau vorbitoare de engleză, și mă gândesc  atât la diferența de mentalitate pe care am avut-o de-a lungul timpului cât și la tipul de viață lipsit de valori spirituale ce … Continue reading Ai grijă ce-ți dorești, s-ar putea să ți se întâmple.

Mysterium Coniunctionis

Iubirea are un efect unificator și transformator, ea îl transformă pe cel care iubește în ceea ce iubește și invers! Iubirea îl scoate pe cel care iubește din sine însuși și îl transpune în ceea ce iubește... Căci sufletul este mai mult acolo unde iubește decât acolo unde doar însuflețește. Iubirea este însăși viața sufletului, … Continue reading Mysterium Coniunctionis

Pentru ce iubim oamenii din viețile noastre?

Când citesc texte motivaționale ale căror titluri răsună de sloganuri precum Femeia e puternică! Femeia  reușește! Femeia învinge!  am în minte imaginea unei reclame ultra comerciale gen pastă de dinți ce rulează neîncetat,  deja obosită, de zeci de ani, dar păstrează același format fiindcă vânzările au scăzut și producția e necesar a fi schimbată înaintea … Continue reading Pentru ce iubim oamenii din viețile noastre?

Visare în luna martie.

Găsesc o clipă în această dimineață Mișcându-se în mod miraculos Se-aud clopote sunând departe-a viață Plutind spre ceruri, rostind cu glas duios Un nume... Sunt cu mintea goală deasupra orizontului Suspendând privirea pierdută. Imperceptibil trece dinaintea ochilor De o neașteptată frumusețe O fătucă. Ca o regină a grădinii, prezența-i făcută simțită Câmpuri de flori, orchestra … Continue reading Visare în luna martie.

Îți dai șansa de a-ți scrie propriul jurnal de călătorie?

Când călătoresc se întâmplă să ajung într-un loc în care vocile din jur, zumzetul acela nestăvilit, sunetul văzduhului, îmi transmit ceea ce simt, dar din nu știu ce motiv cuvintele mi se opresc pe vârful limbii, înainte de a fi pronunțate în lume, de pe buze, rămânând suspendat, surprins,  gândul  e genul acela de loc, … Continue reading Îți dai șansa de a-ți scrie propriul jurnal de călătorie?

Dorian Pepa Photography O cafea in drum spre viitor

O cafea în drum spre viitor.

    Miercuri 9 am. Se aud stropi de ploaie bătând în geam, lovindu-se de pervaz, coborând apoi cele patru etaje către grădină. Îmi place mirosul ploii, las geamul deschis. Se asterne pacea. Îmi apring a cincea țigară. Inima îmi zvâcnea cu putere mai devreme, într-un război nedrept cu mine însămi. Când m-am oprit, am … Continue reading O cafea în drum spre viitor.

pasi catre vindecarea sufletului

Surâsul unei inimi frânte. Pași către vindecarea sufletului.

  Fac pași către vindecarea sufletului meu...   Pășesc pe ultima treaptă, luciul metalului se reflectă  în ochii mei, mi-este greu sa privesc înapoi spre aeroport... sunt ultima persoană, înainte ca ușa avionului sa se inchidă, după mine. Ușile  autobuzului  s-au închis în fața mea, înainte de a coborî, parcă-ar fi fost sincronizate cu inima … Continue reading Surâsul unei inimi frânte. Pași către vindecarea sufletului.

Ce iti doresti sa primesti de la viata?

Ceasul arata ora noua inghesuindu-se catre zece in lumina difuza. Nu-mi amintesc vagoanele cu cuseta din copilarie insa in aceasta seara mi-am imprimat in memorie cum arata un compartiment  cu oameni de origine diferita ce nu au alta optiune decat sa imparta spatiul disponibil. Nu am fobie de spatii inchise si-mi place sa cred ca … Continue reading Ce iti doresti sa primesti de la viata?

To meet the sky – mi-am deschis bratele.

  Mi-am facut un obicei din a-mi inchide telefonul si a ma detasa de tot, traind eu cu mine, contempland orizontul larg. Nu-ti mai trebuie nimic cand in fata ta sta cerul liber. Devii una cu el. Mama nu reuseste sa retina acest lucru (amestecand vinul cu pastile) si ma cearta mereu ca nu raspund … Continue reading To meet the sky – mi-am deschis bratele.